Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Se intrebă ce inţelegea Hermione prin tulburare.
Se intrebă dacă il vor invita la nuntă.
FII A MEA, LADY LUCINDA 165
Hmmm. Probabil. Lucy va insista, nu? Decenţa
mlruchipată, fata asta. Toată, numai bune maniere.
Şi acum? După atiţia ani in care s-a simţit oarecum
Iară rost, aşteptind, aşteptind, aşteptind ca piesele
vieţii lui să se aşeze in locul potrivit, crezuse că in
ufirşit reuşise. O găsise pe domnişoara Watson şi era
flata să facă mişcarea şi să o cucerească.
Lumea fusese luminoasă şi bună şi strălucitoare de
promisiuni.
Ah, mă rog, lumea fusese perfect luminoasă şi
bună şi strălucitoare de promisiuni, inainte. Nu fusese
cituşi de puţin nefericit. De fapt, nici nu se gindise la
aşteptare. Nici măcar nu era convins că vroia să-şi
găsească chiar atit de repede mireasa. Faptul că ştia
că pentru el exista adevărata dragoste, nu insemna că
o vroia chiar acum.
Avusese o existenţă foarte plăcută, inainte. La
naiba, cei mai mulţi bărbaţi şi-ar da şi un canin ca să
facă schimb de locuri cu el.
Nu Fennsworth, fireşte.
Afurisitul ăsta mic probabil că işi organiza chiar
acum nunta, pină in cel mai mic detaliu.
Puştan nesuferit...
işi dădu pe git paharul şi-şi mai turnă altul.
Deci ce insemna asta? Ce insemna cind intilneai
femeia care te făcea să uiţi cum să respiri, dar care se
mărita apoi cu altul? Ce trebuia el să facă acum? Să
stea şi să aştepte să-l innebunească altă ceafă?
Mai sorbi puţin. Se săturase de cefe. Erau exagerat
de apreciate.
Se lăsă pe spate, punindu-şi picioarele pe biroul
fratelui său. Lui Anthony nu i-ar plăcea asta, desigur,