Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- Unchiul tău nu se simte bine?
- Mie nu mi s-a spus nimic. Lucy işi pescui pantofii
şi se aşeză pe marginea patului să şi-i incalţe la loc.
- Oricum, cobor. Dacă e aici, inseamnă că e ceva
important.
Hermione se uită o clipă la ea, apoi intrebă:
- Vrei să vin cu tine? Sigur, nu o să mă bag in
discuţia voastră. Dar dacă vrei, cobor cu tine.
Lucy incuviinţă din cap şi o porniră impreună spre
salonul roz.
CAPITOLUL 7
in care Oaspetele nostru neaşteptat aduce
veşti tulburătoare
Gregory stătea de vorbă cu cumnata lui, in
sufrageria pentru micul dejun, cind majordomul o
anunţă pe aceasta de sosirea neaşteptată a
oaspetelui şi decise, cit se poate de firesc, să o insoţească
in salonul roz, să-l salute pe Lordul
Fennsworth, fratele mai mare al Lucindei. Oricum nu
avea nimic mai bun de făcut şi intr-un fel i se părea că
ar trebui să-l cunoască pe tinărul lord, avind in vedere
că domnişoara Watson discutase despre el cu vreun
sfert de oră mai devreme. Gregory il ştia numai din
auzite; diferenţa de patru ani dintre ei garanta că nu se
incrucişaseră la universitate, iar Fennsworth incă nu
se decisese să-şi ocupe locul in societatea londoneză.
Gregory se aşteptase să vadă un tip studios, genul
şoarece de bibliotecă; auzise că Fennsworth alesese
să rămină la Cambridge, chiar şi in perioadele de
vacanţă. Desigur, domnul care aştepta lingă fereastră,
in salonul roz, avea intr-adevăr o anumită gravitate
care il făcea să pară mai in virstă decit era. Dar Lordul
Fennsworth era inalt, suplu şi chiar dacă părea puţin
timid, dovedea o stăpinire de sine care venea din ceva
mult mai primar decit un titlu de nobleţe.