Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- Nu-mi amintesc prea bine. Gregory cugetă. Sigur,
inventa totul, pe loc. Nu dormise bine, dar nu din cauza
coşmarului. Dar trebuia să o atragă in conversaţie, sau
cel puţin să incerce.
- Dumneavoastră vă amintiţi visele? o intrebă.
Furculiţa i se opri la jumătatea drumului - şi din nou,
acea delicioasă conexiune a minţilor lor.
Pentru numele Lui Dumnezeu, de ce mă întreabă
asta?
Mă rog, poate nu chiar „Pentru numele lui Dumnezeu.”
Asta ar cere ceva mai multă emoţie decit părea ea să
posede. Cel puţin faţă de el.
- Ăă... nu. Nu, de obicei, spuse ea.
- Serios? Ce ciudat. Eu mi-amintesc cam jumătate
din ele.
Ea incuviinţă din cap.
Dacă dau din cap, nu trebuie să spun nimic.
98 JULIA QUINN
Gregory continuă:
- Visul meu de azi-noapte a fost foarte activ. Era
furtună. Cu tunete şi cu fulgere. Foarte dramatic.
Ea işi intoarse capul, foarte, foarte incet şi se uită
peste umăr.
- Domnişoară Watson?
Domnişoara Watson se intoarse inapoi.
- Am crezut că am auzit pe cineva.
Am sperat că am auzit pe cineva.
Zău, acest talent de a citi gindurile incepea să
devină plictisitor.
- Da... Unde rămăsesem?
Domnişoara Watson incepu să mănince foarte
repede.
Gregory se aplecă inainte. Nu o să-i scape ea aşa
uşor.
- Ah, da. Turna cu găleata. Potop, ce mai. Şi pămintul