Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

aşteptare.
Stătu puţin să şe orienteze, apoi o porni spre partea
din faţă a casei. in capăt erau două uşi. Se opri, in
minte cu imaginea faţadei casei, apoi se indreptă spre
uşa din stinga. Dacă Lucy se aflase cu adevărat in
camera ei cind o văzuse de jos, atunci aceasta era uşa
corectă. Dacă nu...
Dacă nu, atunci el nu avea nici o soluţie. Şi iată-l
aici, bintuind la miezul nopţii prin casa Contelui de
Fennsworth.
Doamne Dumnezeule.
Răsuci incet butonul uşii, răsuflind uşurat cind
acesta nu scoase nici cel mai mic scirţiit sau alt sunet.
Deschise uşa doar atit cit să poată intra, apoi o inchise
inapoi cu grijă şi abia atunci işi acordă timp să se uite
prin cameră.
FII A MEA, LADY LUCINDA 293
Era intuneric, doar cu lumina slabă a lunii strecurindse
pe la marginile draperiilor. Dar ochii lui se
adaptaseră deja obscurităţii şi putu recunoaşte diferite
piese de mobilier - o masă de toaletă, un dulap de
haine...
Un pat.
Era un pat mare, greu, cu multe draperii care se
inchideau in jurul lui. Dacă era cineva in patul acesta,
dormea liniştit - nu sforăia, nu se foia, nimic.
Aşa doarme Lucy, işi spuse el. Tun. Lucy a lui nu
era o floare delicată şi ea nu ar tolera ceva mai puţin
decit decit o noapte absolut odihnitoare. I se părea
ciudat că era atit de sigur de asta, dar era.
O cunştea, işi dădu el seama. O cunoştea cu
adevărat. Nu doar lucrurile obişnuite. De fapt, el nu ştia
nimic din lucrurile obişnuite. Nu ştia care era culoarea
ei preferată. Nici animalul sau mincarea ei preferată.
Darintr-un fel nu conta că nu ştia dacă prefera rozul