Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Cu Hermione.
Dar de data aceasta - nu era chiar la fel. < .u
Hermione fusese ameţitor, nou. Fusese emo(Ut
descoperirii, a cuceririi. Dar aceasta era Lucy.
Era Lucy şi...
Totul ii reapăru in minte. inclinarea capului ei cind ii
explica de ce sendvişurile trebuiau sortate cu gn)A
Aerul ei incintător de minios cind incercase sn i
explice unde greşea el mereu, in curtea pe care i n
făcea domnişoarei Watson.
Felul in care i se păruse atit de corect de simplu sn
stea cu ea pe o bancă, in Hyde Park şi să arunce piino
la porumbei.
Şi sărutul. Dumnezeule, sărutul.
Incă mai visa sărutul acela.
Şi vroia ca şi ea să-l viseze.
Făcu un pas. Doar unul - uşor inainte şi intr-o
parte, ca să o poată vedea mai bine, din profil. Totul ii
era acum atit de familiar - inclinarea capului, felul in
care işi mişca buzele cind vorbea. Cum putuse să nu
o recunoască imediat, chiar şi aşa, din spate?
Amintirile fuseseră acolo, impinse departe, intr-o
infundătură a minţii lui, dar el nu dorise - nu, nu işi
permisese - să le recunoască prezenţa.
Şi apoi ea il văzu. Lucy il văzu. El văzu asta mai intii
in ochii ei, care se făcură mari şi scinteietori şi apoi in
curba buzelor.
ii zimbi. Lui.
Zimbetul ei il umplu. il umplu, aproape pină la
revărsare. Era doar un zimbet, dar era tot de ce avea
el nevoie.
incepu să meargă. Abia işi simţea picioarele,
aproape că nu avea controlul trupului său. Pur şi
simplu se mişca, ştiind adincin el că trebuia să ajungă
la ea.