Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

prima scuză care ii trecuse prin cap.
- Ah, atunci o să-i ai, spuse el.
Unchiul ei zimbi din nou, şi singele ei se transforma
in gheaţă.
- Unchiule Robert? şopti ea.
- Poate că nu i-or fi plăcind lui femeile, dar va fl
capabil să-şi facă treaba suficient de des ca să aibă
moştenitori, cu tine. Şi dacă el nu poate...
Unchiul Robert ridică din umeri.
- Ce anume? Ce anume vrei să spui?
Lucy simţea cum o cuprinde panica.
- Davenport va avea grijă de asta.
- Tatăl lui? reuşi Lucy să spună.
- Oricum, va fi un moştenitor direct, masculin, şi
asta este tot ce contează.
Mina lui Lucy zbură spre gura ei.
- Ah, nu pot. Nu pot.
Se gindi la Lordul Davenport, cu respiraţia lui cumplită
şi cu fălcile tremurinde. Şi cu ochii lui cruzi, cruzi.
El nu va fi blind. Nu ştia cum ştia asta, dar el nu va fi
blind.
FII A MEA, LADY LUCINDA 279
Unchiul ei se aplecă in scaun, in faţă, cu ochii
micşoraţi, ameninţători.
- Lucinda, cu toţii avem o poziţie in viaţă, iar a ta
oste cea de soţie a unui nobil. Datoria ta este să-i
asiguri un moştenitor. Şi o vei face, aşa cum va crede
necesar Davenport.
Lucy inghiţi. Făcuse intotdeauna ceea ce i se spusese.
Acceptase intotdeauna că lumea lucra in moduri
precise. Visele puteau fi ajustate; ordinea socială, nu.
la ce ţi se oferă şi descurcă-te cum poţi mai bine.
Aşa i se spusese intotdeauna. Aşa făcuse intotdeauna.
Dar nu şi de data asta.
Se uită in sus, direct in ochii unchiului ei.