Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

vroia ea să spună? De ce spunea asta? Toată lumea
petrecuse atita timp să-i spună că dragostea ţinea do
magie, că era ceva sălbatic şi incontrolabil, care venea
ca un tunet.
Şi acum era altceva? Era doar o stare de bine?
Ceva dătător de pace? Ceva ce efectiv suna plăcut?
- Ce s-a intimplat cu muzica pe care ai auzit-o?
Cind i-ai văzut ceafa şi ai ştiut? se pomeni ea
intrebind.
Hermione ridică neajutorată din umeri.
- Nu ştiu. Dar in locul tău, nu aş avea incredere in
aşa ceva.
Lucy inchise ochii in agonie. Nu avea nevoie de
avertismentul Hermionei. Niciodată nu ar fi crezut in
genul acesta de sentimente. Ea nu era genul care
memorează sonete de dragoste şi niciodată nu va fi.
Dar in celălalt gen - cel cu risul, cu starea de bine, cu
senzaţia de plăcut - in el ar crede cit ai clipi din ochi.
Şi Dumnezeule Mare, asta simţise ea cu domnul
Bridgerton.
Toate astea şi muzică, totodată.
Lucy simţi cum i se scurge singele din obraji. Ea
auzise muzică, atunci cind il sărutase. Fusese o
FII A MEA, LADY LUCINDA 193
■ulovarată simfonie. Cu crescendouri avintate şi per-
OUţie puternică şi chiar acea bătaie discretă, in fundal,
im care nu o distingi niciodată pină cind nu izbucneşte
pi nu preia ritmul inimii.
Lucy plutise. Zumzăise. Ea simţise toate acele lucruri
pe care Hermione spusese că le simţise cu
domnul Edmonds - şi tot ce spusese că simţise cu
Uichard.
Totul, cu o singură persoană.
Era indrăgostită de el. Era indrăgostită de Gregory
llridgerton. Conştientizarea acestui lucru nu putea fi ■