Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- Nu sint rănită. Te rog... nu... este bine, dragul meu.
Nu ştia ce să spună; nu vroia decit să il liniştească.
Gregory respira sălbatic şi cind vorbi, cuvintele ii
ieşiră sacadate, neterminate.
- Am crezut...Am... Nu ştiu ce am crezut.
Ceva umed ii atinse degetul şi Lucy indepărtă
lacrima. Spuse:
- Gata, s-a terminat acum. S-a terminat şi...
Şi brusc deveni conştientă de restul oamenilor din
incăpere.
- Da, cred că s-a terminat, spuse ea ezitant,
trăgindu-se in poziţia şezind. Unchiul ei era mort? Ştia
că fusese impuşcat. De Gregory sau de Richard, nu
ştia exact de care dintre ei. Amindoi trăseseră.
Dar unchiul Robert nu fusese rănit mortal. Se tirise
intr-o margine a camerei şi stătea acum proptit de
perete, ţinindu-şi umărul şi privind inainte, cu o
expresie de om invins.
Lucy se incruntă la el.
- Ai noroc că nu este un trăgător bun.
Gregory scoase un sunet ciudat, fornăit.
intr-un colţ, Richard şi Hermione se stringeau unul
in altul, dar amindoi păreau intregi. Lordul Davenport
tuna ceva, Lucy nu inţelegea bine ce anume, iar Lordul
Haselby - Doamne, Dumnezeule, soţul ei - se
sprijinea detaşat de un pervaz de geam, privind scena.
Haselby ii surprinse privirea şi zimbi. Doar o idee.
Fără să i se vadă dinţii. Desigur; el nu zimbea
niciodată atit de larg.
- imi pare rău, spuse ea.
- Să nu-ţi pară.
Gregory se ridică in genunchi lingă ea, cu un braţ
petrecut protector pe după umerii ei. Haselby privea
amuzat tabloul, poate chiar cu oarecare plăcere.
- Tot mai doreşti anularea? intrebă el.