Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

bra tentant. Atit de tentant.
Şaizeci şi trei, şaptezeci, şaptezeci şi şapte...
Se uită la unchiul ei. Unchiul ei minca. Nici măcar
nu se uita la ea.
- Optzeci şi doi, optzeci şi nouă...
- Eh, ajunge, anunţă Lordul Davenport, intervenind
axact peste optzeci şi doi.
Senzaţia şugubeaţă din pieptul ei dispăru repede.
Se revoltase - probabil pemtru prima oară in viaţa ei -
şi nimeni nu observase. Aşteptase prea mult.
Se intreba ce altceva ar mai fi trebuit să facă.
- Bună treabă, spuse Haselby cu un zimbet
incurajator.
Lucy reuşi să-i zimbească şi ea. El chiar nu era rău.
De fapt, dacă nu ar fi existat Gregory, l-ar fi considerat
o alegere perfectă. Haselby era poate puţin prea slab,
de fapt chiar era puţin prea slab, dar asta nu era un
motiv serios să se plingă. Mai ales că personalitatea
lui - categoric aspectul cel mai important al
personalităţii unui bărbat - era perfect agreabilă.
Reuşiseră să schimbe citeva cuvinte inainte de cină,
in timp ce tatăl lui discuta politică cu unchiul ei şi
fusese efectiv fermecător. Făcuse o glumă seacă,
oarecum ocolită, despre tatăl lui, insoţită de o rotire a
ochilor, care o făcuse pe Lucy să chicotească.
Sincer, nu avea de ce să se plingă.
Şi nu se plingea. Nu se va plinge. Doar că işi dorea
altceva.
- Presupun că te-ai achitat cum trebuie la colegiul
Miss Moss’s ? se interesă Lordul Davenport, făcind
ochii suficient de mici ca intrebarea lui să nu pară
cumva prietenoasă.
- Da, desigur, răspunse Lucy clipind surprinsă.
Crezuse că discuţia deviase de la ea.
206 JULIA QUINN