Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Ar fi in continuare ea insăşi, fericită şi increzătoare
şi ca şi logodită.
De ce a trebuit să se schimbe totul? Viaţa lui Lucy
fusese perfect acceptabilă aşa cum era. Fiecare işi
avea locul lui şi totul era intr-o ordine perfectă şi ea nu
trebuia să se gîndească atit de intens, la toate. Nu-i
păsase ce insemna şi cum se simţea dragostea şi
fratele ei nu era in secret indrăgostit de prietena ei cea
mai bună şi nunta ei era incă un plan inceţoşat, de
viitor şi ea era fericită. Fusese fericită.
Şi vroia totul inapoi.
Apucă mai tare butonul clanţei, incercă să-l
rotească, dar mina ei refuza să se mişte. Panica era in
continuare acolo, ingheţindu-i muşchii, apăsindu-i
pieptul. Nu se putea concentra. Nu putea gindi.
Şi picioarele incepură să-i tremure.
Ah, Dumnezeule, o să cadă. O să cadă pe
pardoseală, chiar acolo, pe hol, la ciţiva centimetri de
scopul ei. Şi atunci...
-L u c y !
FII A MEA, LADY LUCINDA 157
I ra domnul Bridgeton care alerga spre ea şi ea işi
ilndu seama că era gata să cadă.
Să cadă.
Ajunsese la oranjerie. Ajunsese la timp, dar apoi
mmăsese incremenită in faţa uşii. Ca o idioată,
mmăsese acolo, cu degetele pe afurisitul ăla de buton şi...
Doamne, Lucy, ce-a fost in capul tău?
O luă de umeri şi Lucy se sprijini pe forţa lui. Vroia
'.n se prăbuşească pe el şi să uite. Şopti:
- imi pare rău. imi pare rău.
Nu ştia pentru ce ii părea rău, dar oricum, o
spusese.
Gregory spuse cu o voce care suna diferit. Răguşit:
- Acesta nu este un loc pentru o femeie singură.