Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

faţa unei femei aproape străine, care mai era şi sora lui
Gregory, Dumnezeule. Dar Hyacinth nu spunea nimic;
stătea doar acolo, cu ochii asupra acului pe care-l
FII A MEA, LADY LUCINDA 265
baga şi-l scotea din tivul rochiei ei. Iar dacă Hyacinth
nu spunea nimic, atunci ea, Lucy, trebuia să spună
ceva. Pentru că... Pentru că...
in sfirşit, o spuse.
- El nu mi-a făcut nici-o promisiune. Nu şi-a
declarat intenţiile. Vocea lui Lucy tremura.
La asta, Hyacinth işi ridică privirea. Se uită in jurul
incăperii ca şi cum şi- ar fi spus, Uită-te la noi, reparînduţi
tivul în dormitorul Ducesei. Şi spuse incet:
-N u ?
Lucy işi inchise ochii in agonie. Ea nu era ca
Hyacinth St.Clair. Nu-ţi trebuia mai mult de un sfert de
oră in compania ei ca să ştii că ea ar indrăzni orice, ar
profita de orice şansă ca să-şi asigure propria fericire.
Ea ar sfida convenienţele, ar sta cu capul sus in faţa
celor mai dure critici şi ar ieşi absolut intactă, la trup şi
la spirit.
Lucy nu era atit de puternică. Ea nu era stăpinită de
pasiuni. Muza ei a fost intotdeauna bunul simţ.
Pragmatismul.
Nu ea fusese aceea care ii spusese Hermionei că
trebuia să se mărite cu un bărbat agreat de părinţii ei?
Nu ea ii spusese lui Gregory că nu işi dorea o
dragoste violentă, copleşitoare? Că nu era genul
acesta?
Ea nu era genul acela de persoană. Nu era. Cind
guvernanta ei ii schiţa desenele pe care urma să le
umple, ea colora intotdeauna intre linii.
- Nu cred că pot face asta, şopti Lucy.
Hyacinth ii ţinu privirea pentru o clipă agonizant de
lungă, inainte de a reveni la cusutul ei.