Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- imi pare cumplit de rău. Nu ştiu ce a păţit, li :.≫≫
adresă el doamnelor.
Şi se pare că asta a fost. Domnişoara Watson ii cern
lui scuze - după ce ii ceruse mai intii lui Lucy, apoi lui
Kate, apoi lui Fennsworth, deşi numai cerul putea şti do
ce, de vreme ce el ciştigase, in mod clar, seara.
- Scuzele nu sint necesare, spusese Gregory inţepai
- Nu, dar eu... Arăta distrusă, dar lui Gregory nu I
prea păsa, in clipa aceea.
- Eu chiar m-am simţit minunat la micul dejun. Nu
am vrut decit să ştiţi asta, termină Hermione.
De c e l De ce a spus ea asta? Credea oare că il va
face să se simtă mai bine?
Gregory nu mai spuse nimic. Dădu doar scurt din
cap spre ea, apoi plecă. Ceilalţi işi puteau sorta detaliile
singuri. El nu avea legături cu noul cuplu logodit şi
nici responsabilităţi faţă de ei. Nu-i păsa cind şi cum
aveau să fie informate familiile.
Nu era treaba lui. Nimic din toate acestea.
Aşa incit plecă. Trebuia să facă rost de o sticlă de
coniac.
Şi iată-l aici, acum. in biroul fratelui său, bindu-i
coniacul, intrebindu-se ce naiba insemnau toate
astea. Domnişoara Watson era pierdută pentru el
acum, asta cel puţin era clar. Exceptind situaţia in care
i-ar trece prin cap s-o răpească.
Ceea ce nu-i va trece. Mai mult ca sigur. Probabil că
ar schelălăi tot drumul ca o cretină. Fără să mai
menţioneze micuţul detaliu că i s-ar fi dăruit deja lui
Fennsworth. Ah, iar el, Gregory, distrugindu-şi reputaţia.
Asta era. Nimeni nu răpea o fată din inalta societate -
mai ales una logodită cu un conte - aşteptindu-se să
iasă din afacerea asta cu numele intact.
Se intrebă ce-i spusese Fennsworth ca să o facă să
rămină singură cu el.