Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Vroia să plingă. Sincer, vroia să plingă. Avea senzaţia
că işi ţinuse plinsul in ea ore in şir, aşteptind doar
o clipă de intimitate. Dar lacrimile nu veniră. Era prea
amorţită, prea ameţită de evenimentele din ultimele
douăzeci şi patru de ore. Aşa că rămase acolo,
uitindu-se la patul ei.
Amintindu-şi.
Doamne Dumnezeule, nu trecuseră decit douăsprezece
ore de cind stătuse aici, in braţele lui? I se părea
că trecuseră ani. Era ca şi cum viaţa ei era acum
impărţită clar in două, iar ea se afla, in mod categoric,
după.
inchise ochii. Poate că dacă nu mai vedea patul, o
să uite. Poate dacă...
- Lucy.
ingheţă. Dumnezeule, nu.
- Lucy.
Deschise incet ochii. Şi şopti:
- Gregory?
FII A MEA, LADY LUCINDA 339
Arăta ca naiba, cu părui ciufulit şi murdar, aşa cum
numai o goană nebună pe spinarea calului putea
aduce un bărbat in halul ăsta. Probabil că se
strecurase in casă la fel ca şi in noaptea precedentă.
Probabil că o aştepta de mult acolo.
Deschise gura, incercind să vorbească.
Vocea lui se revărsa spre ea, topindu-se in jurul ei:
r Lucy.
Inghiţi.
- De ce ai venit?
Gregory se apropie de ea şi Lucy simţi efectiv un
junghi in inimă. Chipul lui era atit de frumos, atit de
drag şi atit de minunat de familiar. ii cunoştea panta
pomeţilor şi nuanţa exactă a ochilor, căprui spre iris,
topindu-se in verde, spre margini.