Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Lucy ii dădu trei.
- Am adus toată piinea.
Gregory incepu să rupă bucăţele.
- Vreţi să ingrăşaţi stolul?
- Mi s-a făcut poftă de plăcintă din carne de
porumbel, contracară ea reluindu-şi programul lent, de
hranire.
Gregory ar fi jurat că păsările se uitau tinjind, in
direcţia lui. Să fi fost doar imaginaţia lui?
- Veniţi des aici? o intrebă el.
Ea nu răspunse imediat şi capul i se inclină ca şi
cum ar fi avut nevoie să se gindească la intrebare.
Ceea ce era ciudat, pentru că intrebarea fusese
una cit se poate de simplă.
- imi place să hrănesc păsările. Este relaxant,
răspunse ea.
Gregory aruncă un alt pumn de firimituri şi zimbi.
- Credeţi?
Lucy făcu ochii mici şi aruncă următoarea bucăţică
de piine cu o precizie aproape militară, in mişcarea
incheieturii miinii. Şi cealaltă bucăţică porni la fel. Şi
următoarea, la fel. Lucy se intoarse spre el cu buzele
făcute pungă.
- Sper că nu incerci să stirneşti o revoltă, nu?
Gregory răspunse cu insolenţă:
- Eu? Tu eşti cea care ii obligi să se lupte pe viaţă
şi pe moarte, pentru o singură, patetică bucăţică de
piine veche.
- Este o piine foarte bună, bine crescută şi extrem
de gustoasă. Trebuie să ştiţi asta.
- in materie de hrană, mă voi baza intotdeauna pe
dumneavoastră, spuse el cu graţie exagerată.
Lucy il privi cu seriozitate.
- Puţine femei vor considera asta un compliment.
- Ah, dar dumneavoastră nu sinteţi puţine femei. Şi,