Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Lucy rămase in pat, in capul^oaselor, cu cearşafurile
trase şi prinse sub braţe. ii găsi fermecătoare
modestia şi aproape că ii veni să o tachineze pentru
asta. Dar se decise totuşi să-i ofere doar un zimbet
FII A MEA, LADY LUCINDA 309
amuzat. Fusese o noapte unică pentru ea; nu trebuia
să o facă să se simtă prost pentru inocenţa ei.
Se duse la fereastră şi se uită afară. Zorile incă nu
incepuseră să se arate, dar cerul atirna in aşteptare,
orizontul pictat cu tremurul acela vag, de lumină, pe
care il poţi vedea numai inainte de răsăritul soarelui.
Strălucea blind, un purpuriu-albastru, seren şi era atit
de frumos incit ii făcu semn să vină şi ea să se uite. Se
intoarse cu spatele in timp ce ea işi trăgea cămaşa de
noapte şi apoi, după ce lipăi in picioarele goale pină la
fereastră, o trase uşor spre el, cu spatele lipit de
pieptul lui. işi sprijini bărbia pe Creştetul capului ei.
- Priveşte, ii şopti el.
Noaptea părea să danseze, scinteind şi tremurind
ca şi cum aerul insuşi inţelegea că nimic nu va mai fi
vreodată la fel. Răsăritul aştepta de partea cealaltă a
orizontului şi stelele incepeau deja să pară mai puţin
strălucitoare, pe cer.
Dacă ar fi putut ingheţa timpul, asta ar fi făcut
acum. Niciodată nu mai trăise un moment atit de
magic, atit de... plin. Totul era acolo, totul era bine şi
cinstit şi adevărat. Şi Gregory inţelese in sfirşit diferenţa
dintre fericire şi mulţumire şi cit de norocos şi de
binecuvintat era el să le simtă pe amindouă, in
cantităţi care să-ţi taie răsuflarea.
Era Lucy. Ea il completa. Ea i-a făcut viaţa aşa cum
ştiuse dintotdeauna că ar trebui să fie, intr-o bună zi.
Acesta era visul lui. Devenea adevărat, era acolo,
chiar in braţele lui.
Şi chiar atunci, exact cind stăteau la fereastră, o