Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Sincer, era aproape amuzant.
Aproape.
Nu era totuşi nebună şi cutreierase destui din casă,
in noaptea asta, ca să ştie că oaspeţii se imprăştiaseră
spre vestul şi sudul sălii de bal, dar nu se aventuraseră
in aripa dinspre nord unde se aflau apartamentele
private ale gazdelor. Strict vorbind, nici Lucy nu ar fi
trebuit să o ia in direcţia aceasta, dar după tot prin ce
trecuse in ultimele citeva ceasuri, işi spuse că merita
puţină libertate.
Dar cind ajunse la holul lung care ducea spre nord,
văzu o uşă inchisă. Lucy clipi surprinsă; nu mai
observase niciodată inainte uşa aceea. işi spuse că
probabil Bridgertonii o lăsau mereu deschisă. Apoi ii
căzu inima. Precis că era incuiată - care era scopul unei
uşi inchise, decit acela de a-i ţine pe oameni afară?
Dar butonul clanţei se roti cu uşurinţă. Lucy inchise
cu grijă uşa in urma ei, aproape topindu-se de uşurare.
Nu putea suporta să se intoarcă la bal. Nu vroia decit
să se urce in patul ei, să se ghemuiască sub cuverturi,
să inchidă ochii şi să doarmă, să doarmă, să doarmă.
I se părea raiul. Şi cu puţin noroc, Hermione precis
că nu se intorsese incă. Sau, cel mai bine, mama ei
insistase să doarmă cu ea, in noaptea asta.
Da, in clipa aceea intimitatea i se părea extrem de
atrăgătoare.
170 JULIA QUINN
Era intuneric şi linişte. După un minut sau două do
mers, ochii lui Lucy incepură să se acomodeze cu
intunericul. Nu existau felinare sau luminări care sn
lumineze drumul, dar citeva uşi fuseseră lăsate des
chise, permiţind razelor palide ale lunii să desenezo
paralelograme pe covor. Mergea incet şi cu un ciudat
sentiment de eliberare, fiecare pas măsurat şi orientat
cu grijă, ca şi cum s-ar fi balansat pe o funie subţiră,