Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

decit de obicei - lumea era incă udă de ploi, dar
soarele răzbătuse şi strălucea puternic.
Gregory se imbrăcase şi ieşise imediat. ii plăcea
mirosul curat al aerului după o ploaie bună, furtunoasă
- chiar şi in Londra. Nu, mai ales in Londra. Era
singura dată cind oraşul mirosea astfel - dens şi
proaspăt, aproape a frunze.
212 JULIA QUINN
Gregory avea un apartament minuscul intr-o clădiro
micuţă, cochetă, din Marylebone şi cu toate ca
mobilierul era puţin şi simplu, ii plăcea efectiv locul. So
simţea acasă.
Fratele şi mama lui il invitaseră de nenumărate ori
să se mute la ei. Prietenii lui ziceau că e nebun ca
refuză; ambele rezidenţe erau considerabil mal
opulente şi mai bine mobilate decit umilul lui adăpost.
Dar el prefera independenţa. Nu că l-ar fi deranjat
faptul că ei ii spuneau mereu ce avea de făcut - ei
ştiau că tot nu-i asculta şi el ştia că nu-i asculta, dar in
general fiecare răminea in limite fireşti.
Ceea ce nu putea el tolera, erau privirile scrutătoare.
Chiar dacă mama lui pretindea că nu se
interferează in viaţa lui, el ştia că il urmărea tot timpul,
atentă la programul lui social.
Şi comentindu-l. Violet Bridgerton putea, cind avea
ocazia, să converseze pe tema tinerelor domnişoare,
a carneţelelor de dans şi a interferenţelor ce
decurgeau de aici (cu aluzii la fiul ei neinsurat) cu o
viteză şi uşurinţă care putea uşor ameţi un adult.
Ceea ce se intimpla frecvent.
Erau domnişoara aceea şi domnişoara cealaltă şi te
rog, asigură-te că vei dansa cu amindouă - de două
ori - la viitoarea serată şi in nici un caz, dar in nici un
caz să nu o uiţi pe cealaltă tinără domnişoară. Tinăra
aceea de la perete, singură, pe care el nu o văzuse.