Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Hermionei vestea.
Lucy se opri, apoi scutură din cap.
- Nu, mulţumesc. Cred că o să mai rămin o vreme
afară. Lucy făcu un semn spre un loc, aproape de
cărarea care ducea spre lac.
- Exista o bancă, nu departe de aici. Şi simt atit de
plăcut soarele, pe faţă.
120 JULIA QUINN
Richard se uită la cer, stringind din ochi.
- Eşti sigură? Parcă spuneai că te temi de pistrui.
- Dar am deja pistrui, Richard. Şi nu o să stau mult.
Nu se gindise că va ieşi afară, cind coborise să-l
primească, aşa incit nu-şi luase boneta. Dar era incă
devreme. Citeva minute de soare nu-i vor distruge tenul.
Şi apoi, vroia să stea la soare. Nu era oare plăcut
să faci ceva doar pentru că vroiai acel lucru, nu pentru
că era de aşteptat?
Richard incuviinţă din cap.
- Ne vedem la masă?
- Asta ar insemna pe la unu şi jumătate, cred.
Richard zimbi.
- O să afli tu.
- Nu există ceva mai minunat decit un frate,
mormăi ea.
- Şi nu există nimic mai minunat decit o soră. Se
aplecă şi o sărută pe frunte, luind-o total pe nepregătite.
- Ah, Richard, spuse ea, enervată de reacţia ei
plingăcioasă. Doar ea nu plingea niciodată. De fapt,
era renumită pentru totala ei lipsă de inclinaţii
lacrimogene.
- Hai, du-te, spuse el cu suficientă afecţiune ca să
facă o lacrimă să i se rostogolească pe obraz. Lucy
şi-o şterse jenată că el văzuse asta, jenată că ea
făcuse asta.
Richard ii strinse mina şi-i făcu un semn cu capul,