Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

fapt tu nu ai vrut niciodată unul, cu adevărat, nu?
Lucy inghiţi.
- Nu, spuse ea, pentru că ştia că asta era ce vroia
el să audă şi nu vroia ca el să se simtă mai rău decit
se simţea deja. Şi de fapt nici nu ii păsase prea mult
de sezonul ei la Londra. Cel puţin nu pină de curind.
Richard rupse din rădăcină floricica, o studie curios
şi spuse, scuturind-o uşor de bărbie:
- Capul sus, Luce. Haselby nu este genul rău. O
să-ţi fie bine in căsnicie, cu el.
- Ştiu, spuse ea incetişor.
- Nu o să-ţi facă vreun rău, adăugă el şi zimbi,
genul acela de zimbet uşor fals. Genul acela care
vroia să fie liniştitor, dar nu reuşea niciodată.
- Nu m-am gindit că o să-mi facă, spuse Lucy cu o
voce in care se simţea... se simţea... ceva umil. Dar de
ce spui asta? il intrebă ea după o pauză.
Richard spuse repede:
- Fără nici un motiv. Dar ştiu că asta le preocupă pe
multe femei. Nu toţi bărbaţii le acordă soţiilor lor
respectul cu care te va trata Haselby.
Lucy confirmă din cap. Desigur. Aşa era. Auzise şi
ea atitea. Toate auzeau fel de fel de poveşti.
- Nu o să fie aşa de rău. Poate chiar o să-ţi placă
de el. Este chiar un bărbat agreabil.
Agreabil. Era un lucru bun. Mai bine decit
dezagreabil.
- Intr-o bună zi o să fie Contele de Davenport. O să
fii contesă. Chiar una proeminentă, adăugă Richard.
Ei da. Colegele ei de şcoală ii spuneau mereu că
era o norocoasă că viitorul ei era deja stabilit şi cu o
perspectivă atit de măreaţă. Era fiica unui conte şi sora
unui conte. Şi era destinată să devină soţia unui conte.
Nu avea nimic de ce să se plingă. Nimic.
118 JULIA QUINN