Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

pe care-i cunoscuse Lucy. Domnul Bridgerton zimbea
sincer.
FII A MEA, LADY LUCINDA 49
Ceea ce avea logică, desigur, pentru că ii zimbea
I lormionei de care era, cit se poate de clar, indrăgostit.
Lucy nu auzea ce-şi spuneau, dar recunoscu uşor
expresia de pe chipul Hermionei. Politicoasă, fireşte,
pentru că Hermione nu era niciodată nepoliticoasă. Şi
poate că nimeni nu putea vedea asta, in afară de Lucy,
care işi cunoştea atit de bine prietena, dar Hermione
nu făcea altceva decit să tolereze atenţiile domnului
Bridgerton, acceptindu-i flateria cu o uşoară inclinare a
capului şi cu un zimbet drăgălaş, in timp ce mintea ei
era departe, departe, in altă parte.
La blestematul acela de domn Edmonds.
Lucy işi incleştă maxiliarul, prefăcindu-se că se uită
după chire-de-baltă, moţate sau nu, impreună cu
domnul Berbrooke. Nu avea nici un motiv să creadă
altceva despre domnul Edmonds decit că era un tinăr
cumsecade, dar adevărul simplu era că părinţii
Hermionei nu-l vor accepta niciodată şi dacă Hermione
işi putea inchipui că va reuşi să trăiască fericită dintrun
salariu de secretar, Lucy era cit se poate de sigură
ca odată ce primele flori ale căsniciei se vor ofili,
Hermione va deveni nefericită.
Ea, care ar putea alege cu mult mai bine. Era clar
ca Hermione se putea mărita cu oricine. Cu oricine. Ar
putea fi regina societăţii, dacă asta şi-ar dori.
Dind din cap, Lucy il studia pe domnul Bridgerton,
cu o ureche la domnul Berbrooke care revenise la
subiectul scrumbiilor afumate. Da, domnul Bridgerton
era perfect. Nu avea un titlu, dar Lucy nu era chiar atit
de necruţătoare incit să creadă că Hermione trebuia
să se mărite doar cu titlul cel mai inalt, disponibil. Doar
că nu trebuia să se mărite cu un secretar, pentru