Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Păr blond, nu prea blond. Ochi albaştri - din nou, nu
prea albaştri. O gură cumplit modelată, care niciodată
nu stătea nemişcată, aşa cum ar fi vrut ea şi acelaşi
nas indescriptibil, cu aceiaşi şapte pistrui, incluzindu-l
pe cel aproape de ochi, pe care nimeni altcineva, in
afară de ea, nu-l mai observase.
Arăta ca Irlanda. Nu ştia de ce, dar intotdeauna o
făcuse curioasă pistruiul ăsta.
Oftă. Nu fusese niciodată in Irlanda şi probabil că
nu o să ajungă niciodată acolo. Părea o prostie că o
interesa dintr-o dată asta, de vreme ce nici măcar nu
vroia să meargă in Irlanda.
Dar dacă ar vrea asta, va trebui să-i ceară
permisiunea Lordului Haselby, nu? Era ca şi cum ar fi
trebuit să-i ceară permisiunea unchiului Robert ca să
facă ceva, dar intr-un fel...
Scutură din cap. Destul. Fusese o noapte stranie şi
acum se afla intr-o stare de spirit stranie, prinsă in
toată senzaţia ei de straniu, in mijlocul unui bal
mascat.
Da, singurul lucru de care avea nevoie era să se
bage in pat.
FII A MEA, LADY LUCINDA 169
Şi astfel, după treizeci de minute in care incercase
un pară că se amuza, devenise in sfirşit clar că mătuşa
latei căreia ii fusese incredinţată nu prea inţelesese
rostul misiunii. Nu era greu de constatat; cind Lucy
incercase să vorbească cu ea, aceasta se uită la ea
prin mască şi-i spuse, strident:
- Ridică-ţi bărbia, fetiţo! Te ştiu de undeva?
Lucy decise că aceasta era o ocazie care nu
trebuia ratată, aşa că ii răspunsese:
- imi pare rău. Am crezut că eraţi altcineva şi ieşise
imediat din sala de bal.
Singură.