Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

Era greşit. Totul era greşit şi totuşi făcea ceea ce
trebuia făcut.
Rămase acolo, in picioare. La fereastră, uitindu-se
la cutele draperiei. Stătea acolo, iar membrele ei
deveniră tot mai tensionate şi mai incordate şi rămase
acolo, forţindu-se să respire. Rămase acolo in timp ce
inima incepea să i se stringă, mai tare, mai tare şi
rămase acolo pină cind totul incepu să slăbească.
Apoi, cine ştie cum, reuşi să ajungă la pat şi să se
intindă pe el.
Şi apoi, in sfirşit, işi găsi lacrimile.
CAPITOLUL 19
in care Eroul Nostru ia situaţia - şi pe
Eroina Noastră - in propriile lui miini
Vineri, Gregory era disperat.
De trei ori o căutase pe Lucy la Fennsworth House.
De trei ori fusese refuzat.
Nu mai avea timp.
E i nu mai aveau timp.
Ce naiba se petrecea? Chiar dacă unchiul lui Lucy
ii refuzase renunţarea la căsătorie - doar nu putea sa
fie incintat; in fond, ea incerca să renunţe la un viitor
conte - precis că Lucy ar fi incercat să-l contacteze.
il iubea.
Ştia asta aşa cum işi ştia propria chemare, propria
inimă. Ştia asta aşa cum ştia că pămintul era rotund şi
ochii ei erau albaştri şi că doi plus doi vor face
întotdeauna patru.
Lucy il iubea. Nu il minţise. Ea nu putea minţi.
Ea nu ar minţi. Nu cind era vorba de aşa ceva.
Ceea ce insemna că ceva era greşit. Nu putea
exista o altă explicaţie.
O căutase in parc, aşteptind ore intregi pe banca
unde ii plăcea ei să hrănească porumbeii, dar ea nu
apăruse. ii pindise uşa, sperind că ar putea-o intercepta