Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- De cum o simţi. De cum simţi dragostea. De cum
se simte dragostea.
Ochii lui ii intilniră pe ai ei.
- Credeţi că există variaţii?
Nu se aşteptase la o altă intrebare. incă se mai
clătina după ultima.
- in felul in care se simte dragostea, explică el.
Credeţi că poate fi diferită, de la om la om? Dacă
iubeşti pe cineva, sincer şi profund, nu ai simţi la fel
ca... la fel ca toată lumea?
Ea nu ştiu ce să spună.
Gregory se intoarse şi făcu ciţiva paşi spre fereastră.
82 JULIA QUINN
- Te-ar consuma. Cum altfel? spuse el.
Lucy se uita doar la spinarea lui, fascinată de felul
in care haina elegant croită i se intindea pe umeri. Era
cel mai ciudat lucru, dar nu-şi putea lua ochii de la locul
acela mic in care părul ii atingea gulerul.
Aproape că tresări cind el se intoarse şi spuse cu o
voce joasă, cu intensitatea celui care credea:
- Nu există dubiu. Pur şi simplu aţi şti. Aţi simţi-o ca
fiind tot ce aţi visat vreodată, mai mult chiar.
Făcu un pas spre ea. Unul. Apoi incă unul. Şi apoi,
spuse:
- Aşa cred eu că trebuie să se simtă dragostea.
Şi in clipa aceea, Lucy ştiu că ea nu era destinată
să simtă astfel. Dacă exista - dacă dragostea exista
aşa cum şi-o imagina Gregory Bridgerton - nu o
aştepta pe ea. Ea nu-şi putea imagina un astfel de
virtej de emoţii. Şi ea nu l-ar savura. Măcar atita ştia.
Nu vroia să se simtă pierdută intr-o astfel de furtună, la
dispoziţia a ceva dincolo de controlul ei.
Nu vroia să fie nefericită. Nu vroia să fie disperată.
Iar dacă asta insemna că trebuia să renunţe la fericire
şi la extaz, aşa să fie.