Julia Quinn - Familia Bridgerton 8 - Fii a mea Lady Lucinda

- Eu... ah... cred că ceva nu mi-a priit aseară.
Somonul, poate.
Şi pentru mai mult efect, Lucy işi duse mina la
ntornac.
- Cred c-ar trebui să mă intind puţin.
Şi să nu mă mai ridic niciodată.
- Chiar arăţi puţin cam verde, spuse Hermione.
Lucy zimbi trist, decizind să fie recunoscătoare
pentru micile favoruri.
- Ai vrea să-ţi aduc ceva? o intrebă Hermione.
- Da, spuse Lucy cu fervoare, sperind că Hermione
nu-i auzise ghiorăitul din stomac.
Hermione işi duse ginditoare un deget la buze.
- Ah, dar de fapt n-ar trebui. Probabil că n-ar trebui
să măninci, dacă ţi-e greaţă. Ultimul lucru pe care-l
vrei, este să ţi se ridice totul inapoi.
- De fapt nu mi-e greaţă, improviză Lucy.
-N u ?
- Mi-e... ah... mi-e greu să-ţi explic,de fapt...
Lucy se sprijini de perete. Cine ar fi ştiut că in ea
zăcea o actriţă atit de bună?
Hermione se repezi la ea, incruntindu-se,
ingrijorată. Spuse, susţinind-o pe Lucy cu un braţ, pe
după spate:
- Ah, draga mea, arăţi ingrozitor.
Lucy clipi. Poate că într-adevăr se imbolnăvea. Şi
mai bine. Asta o va ţine sechestrată zile intregi.
- Te conduc inapoi in pat. Şi apoi o anunţ pe mama.
Ea o să ştie ce trebuie să facem.
Tonul Hermionei nu admitea contraziceri.
Lucy incuviinţă din cap, uşurată. Remediul mamei
Hermionei, Lady Watson, pentru orice fel de suferinţă,
era ciocolata şi biscuiţii. Neortodox, desigur, dar de
vreme ce acesta era leacul ori de cite ori pretindea
Hermione că nu se simţea bine, nu i-l putea refuza nici