Comportamentul consumatorului

DE REȚINUT !
Comportamentul consumatorului
Sensul timpului, atitudinea faţă de persoane sau lucruri, rolul individului etc. pot fi
diferite de la o societate la alta, iar pentru înţelegerea acestora este absolut necesară cunoaşterea
interpretativă, evident pe lângă cea factuală.
Cunoaşterea interpretativă este mult mai complexă decât cea factuală; ea include
sentimente, emoţii etc. şi are la bază experienţa anterioară. Aceste două modalităţi de a cunoaşte
o cultură servesc la evidenţierea caracteristicilor fundamentale ale acesteia.
Astfel, în legătură cu o cultură se poate spune că ea este omniprezentă, funcţională,
învăţată şi dinamică. Cultura, prin valorile ei, reprezintă fondul ce defineşte comportamentul
oricărui individ. Cultura cuprinde toate elemente ce definesc individul, chiar fără ca acesta să
conştientizeze acest aspect.
Interacţiunea umană creează valori şi prescrie comportamente acceptabile pentru orice
cultură. Prin stabilirea unor aşteptări comune, cultura creează ordine la nivelul societăţii.
Indivizii nu se nasc cu un comportament cultural, ci ei învaţă normele culturale promovate de
societate. Prin intermediul familiei, a grupurilor sociale mai mici sau mai mari aceste norme sunt
transferate de la o generaţie la alta. Cultura are şi un caracter dinamic, ce se poate exprima prin
adaptarea acesteia la nevoile şi mediul aflate în permanenţă în schimbare.
În acest context, apare aşa-numitul proces de aculturalizare (aculturaţie), care constă
într-un transfer de norme şi valori culturale de la o comunitate socială la alta, ca rezultat al
contactului direct şi durabil între cele două grupuri sociale. Este de menţionat şi faptul că
tehnologia modernă a informaţiei conduce la aculturaţie chiar în lipsa acestui contact direct între
comunităţi.
Însă, cel mai important element ce defineşte o cultură este ansamblul de valori specifice
acesteia. Credinţele durabile, împărtăşite de indivizi şi asumate în comportamentele lor sociale şi
personale sunt cele care diferenţiază o societate de alta. Acestea pot fi, de exemplu, sursa
refuzului unei asimilări forţate, exprimată prin dorinţa de a păstra identitatea şi originalitatea
unei culturi.
Universitatea Hyperion | 2011
108