Comportamentul consumatorului

6.7. VENITUL
Comportamentul consumatorului
Venitul exprimă totalitatea mijloacelor aflate la dispoziţia unei persoane sub forma
sumelor băneşti, a produselor tangibile sau serviciilor obţinute din muncă, din proprietate sau din
fondurile sociale de consum şi pe care aceasta le poate utiliza în scopul dorit, fără nici o
restricţie.
Venitul poate fi destinat consumului sau economiilor. Înclinaţia spre consum, concept de
natură economică, reprezintă relaţia fundamentală dintre un anumit nivel al venitului, exprimat în
salariu şi cheltuielile de consum la acest nivel al venitului. Acest concept joacă un rol important
în evaluarea potenţialului unei pieţe prin corelaţie cu o serie de factori subiectivi, care determină
mărimea cheltuielilor de consum:
1 dorinţa oamenilor de a crea o rezervă bănească pentru situaţii neprevăzute;
2 constituirea de rezerve băneşti;
3 dorinţa de a obţine avantaje prin participarea la unele acţiuni;
4 instinctul indivizilor de ridicare a standardului de viaţă prin majorarea treptată a
cheltuielilor de consum pe baza unor resurse acumulate în timp.
Analiza venitului nominal în corelaţie cu evoluţia preţurilor poate să conducă la
exprimarea şi cuantificarea cererii solvabile. Evoluţia veniturilor exercită un efect psihologic
asupra individului care afectează comportamentul de cumpărare şi consum. Astfel, s-a observat
că individul căruia îi scade puterea de cumpărare devine reticent şi caută să acumuleze informaţii
suplimentare şi să le evalueze într-un mod complet. O putere de cumpărare în creştere conduce la
cumpărări impulsive, spontane etc.
DE REȚINUT !
Ca şi în cazul celorlalte caracteristici, venitul nu poate constitui în mod izolat un criteriu
relevant în analiza unei pieţe. Pentru a fi operaţional, acesta trebuie corelat cu informaţii legate
de nivelul şi evoluţia preţurilor, elasticitatea cererii etc.
Universitatea Hyperion | 2011
70