carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
3. VIOLENŢA ŞI AGRESIUNEA
Când vorbim de violenţa la locul de muncă, trebuie să distingem violenţa externă
(violenţa sau chiar agresiunea din partea clienţilor sau beneficiarilor de servicii) de violenţa
internă a intreprinderii.
Violenţa externă se regăseşte în principal în două tipuri de activităţi profesionale:
- În activităţile de servicii cum ar fi : transportul în comun, servicii hoteliere, munca la
ghişeu. În aceste activităţi contactul cu publicul este frecvent şi poate genera stări de tensiune
care pot degenera în conflicte.
- În activităţile care implică mânuirea de valori (activităţi bancare, bijuterii, comerţ,
transportul de valori, etc.)
Violenţa externă poate lua forme diferite, care merg de la comportament necivilizat
până la acte violente, trecând prin agresiunea verbală.
Tipuri de agresiune
În principal există trei tipuri de agresiune:
▪ violenţele în scop de pradă (spargeri, furturi, taxe de protecţie, omucideri), care
afectează un număr restrâns de profesii, mai ales cele din domeniul bancar;
▪ violenţele fizice, ameninţările sau insultele, care afectează un număr mare de profesii,
expuse agresivităţii clienţilor sau publicului, mai ales în domeniul serviciilor;
▪ acte de distrugere sau degradare, îndreptate mai ales împotriva bunurilor materiale,
dar percepute de salariaţi ca atacuri asupra muncii sau asupra identităţii lor profesionale.
Consecinţe pentru victime
● efecte fizice
- absenţa leziunilor traumatice vizibile,
- vânătăi, zgârâieturi;
- plăgi care necesită o simplă sutură;
- plăgi care necesită o intervenţie chirurgicală;
- răni cu risc vital pentru victimă;
- răni mortale;
● efecte psihologice
- starea acută de stres post-traumatic: incapacitatea de a vorbi, de a se mişca, stare de
agitaţie cu crize de plâns sau tendinţa de a fugi, etc.
- starea cronică de stres post-traumatic, sau nevroza traumatică: retrăirea evenimentului,
anxietate, depresie, consum excesiv de tranchilizante, tentativă de suicid.
- starea de stres post-traumatic cu debut întârziat, în care simptomatologia se instalează
după câteva luni sau chiar ani.
Prevenţia
Intreprinderea trebuie să evalueze riscurile la care sunt expuşi salariaţii, insistând mai
ales asupra modului de organizare al intreprinderii, amenajarea posturilor de lucru, orarul şi
procedurile de lucru, pentru a identifica principalii factori de risc de agresiune.
Nu există soluţii „tip” de prevenire, dar câteva acţiuni cu caracter colectiv şi individual
pot urmări:
▪ program de parteneriat cu autorităţile şi administraţia locală, pentru combaterea
violenţei în imprejurimile unităţii;
▪ limitarea riscului printro mai bună organizare a muncii şi stabilirea procedurii de
urmat în caz de incident;
▪ conceperea posturilor de muncă sau reamenajarea celor existente în funcţie de riscurile
105