carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
• In cazul sistemelor pentru vopsele lichide sunt folosite de obicei cabinele de
pulverizare cu spǎlare cu apǎ. Reziduurile de vopsea rezultate la pulverizare sunt în
mod obişnuit emulsionate în apǎ, care în unele cazuri este evacuatǎ direct sau, în alte
cazuri, este trecutǎ într-un bazin de decantare. Vopselele pulbere nu implicǎ aceste
probleme şi nici costuri suplimentare;
• Pulberea rezultatǎ în cabinele de pulverizare este recuperabilǎ şi nu ajunge în
atmosferǎ ;
• Se reduce pericolul de îmbolnǎvire profesionalǎ a operatorilor. Deoarece
pulberile nu conţin solvenţi se înregistreaza o reducere marcantǎ a iritaţiilor mucoaselor
nazalǎ şi bucalǎ şi a cǎilor respiratorii. Orice vopsea lichidǎ care vine în contact cu
pielea unui operator trebuie spǎlatǎ cu solvent, apoi îndepǎrtatǎ prin emulsionare cu
sǎpun şi apǎ fierbinte. In cazurile dificile trebuie folosite substanţe de curǎţare speciale
pentru mâini. Acestea îndepǎrteazǎ uleiurile volatile de pe piele şi în unele cazuri pot
cauza iritarea pielii. In general, pulberea nu provoacǎ iritarea pielii. Pulberea poate fi
îndepartatǎ uşor de pe piele prin spǎlarea cu apǎ caldǎ;
• Timpii de procesare a pulberii sunt in general mai scurţi decât cei folosiţi
pentru vopselele lichide cu uscare la cuptor deoarece, cum nu existǎ solvent, nu este
necesarǎ perioada de zvântare; articolele acoperite cu acoperiri pulbere pot trece direct
în cuptor, obţinându-se astfel reduceri de timp şi spaţiu;
• In timpul uscǎrii în cuptor se fac economii de cost deoarece nu este necesarǎ
energie pentru evaporarea si evacuarea solvenţilor din cuptor;
• In cazul sistemelor pe bazǎ de solvenţi, dozarea solvenţilor trebuie atent reglatǎ
în funcţie de tipul de polimer, condiţiile de aplicare şi uscare, deoarece multe dintre
defectele peliculei provin direct din dozarea incorectǎ a acestora. In cazul vopselelor
pulbere nu existǎ asemenea condiţii şi sunt obţinute, în general, proprietǎţil superioare
ale peliculei precum aderenţa şi rezistenţa la coroziune, comparativ cu peliculele de
acoperire realizate cu vopsele lichide;
• Zonele cu defecte sau slab acoperite pot fi retuşate cu uşurinţǎ înainte de uscare prin
îndepǎrtarea pulberii şi reacoperire;
• Cantitatea de aer vehiculatǎ în cabina de pulverizare este mult mai redusǎ decât
pentru vopselele pe bazǎ de solvenţi, ceea ce determina economii importante de ventilare şi
încǎlzire a zonelor de lucru;
• Pierderea de material poate fi menţinutǎ la mai puţin de 5% prin recuperarea pulberii
rezultate în urma pulverizǎrii excesive. Pulberea recuperatǎ poate fi amestecatǎ cu pulbere
care nu a mai fost folositǎ şi astfel reutilizatǎ;
• O grosime mai uniformǎ a peliculei, mai controlatǎ şi dacǎ este necesar, mai mare,
poate fi obţinutǎ cu vopsele pulbere mai uşor decât cu vopsele convenţionale, la o singurǎ
aplicare;
• Utilizând vopselele pulbere se pot realiza o varietate de straturi de acoperire, atât
decorative, cât şi funcţionale. Aceste straturi de acoperire pot fi într-o gama de la mat la luciu
superior, de la finisaj neted la texturat, incluzând efectul metalic şi alte efecte speciale.
Alegerea tipului de polimer liant poate îmbunǎtǎţi proprietǎţi precum rezistenţa la coroziune
şi rezistenţa la intemperii;
• Operatorii au nevoie de mai puţinǎ instruire pentru aplicarea vopselelor pulbere decât
pentru sistemele pe bazǎ de solvenţi organici;
• Aplicarea vopselelor pulbere este un procedeu mai curat decât cel al aplicǎrii
vopselelor lichide. O cabinǎ de pulverizare poate fi curaţatǎ prin utilizarea unor unelte cu
muchie de cauciuc în timp ce din cabinǎ are loc evacuarea aerului. Nu trebuie folosite în acest
scop perii sau furtune cu aer;
242