carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
piesa la dimensiunile iniţiale. De regulă se fac prelucrări prin strunjire şi apoi rectificare cu
piatră cu granulaţie mare.
3) Încărcarea prin acoperiri galvanice şi chimice – aceste procedee constau în depunerea
electrolitică a unor metale pe suprafaţa pieselor uzate ale cuplajelor pentru aducerea lor la
dimensiunile iniţiale. Ca avantaje: suprafeţele acoperite au duritate şi rezistenţă la uzare mari,
stratul depus este uniform şi foarte precis controlat, nu se modifică structura materialului şi
caracteristicile mecanice ale piesei, procesul tehnologic poate fi automatizat. În funcţie de
metalul depus se folosesc următoarele procedee de încărcare: cromare, fierare şi cuprare.
Datorită materialelor utilizate la fabricarea elementelor intermediare ale cuplajelor ar putea fi
folosit procedeul de fierare care se mai numeşte şi oţelire. Aceasta constă în depunerea pe cale
electrolitică a fierului pe suprafaţa piesei uzate. Electrolitul utilizat este o soluţie apoasă cu
săruri de Fe (sulfat de Fe, clorură de Fe şi Mg), piesa se leagă la catod, iar anodul este o placă
de fier sau oţel cu 0,27%C, 0,2%Mn, 0,04%Si şi 0,04%S. Stratul depus va avea compoziţia
chimică de 0,16%C, o,04%Si şi restul Fe, fără Mn şi S. Pentru a ridica duritatea stratului
depus se poate aplica tratament termochimic cum ar fi carburare sau nitrurare.
După aplicarea unui procedeu menţionat mai sus elementele intermediare ale cuplajelor vor fi
supuse unor operaţii de tratament termic (recoacere, călire, revenire) în funcţie de natura
materialului sau al proprietăţilor dorite.
3. Aspecte generale privind evaluarea riscurilor în unităţi care realizează activităţi de
recondiţionare a elementelor intermediare ale cuplajelor
Evaluarea riscurilor de îmbolnăvire şi accidentare profesională, la locurile de muncă
unde se realizează activităţi de recondiţionarea elementelor intermediare ale cuplajelor, se
poate efectua, parcurgând următoarele etape:
Etapa nr. 1- Stabilirea echipei de evaluare a riscului
Organizarea unei evaluări de risc adecvate, impune alegerea în echipa de evaluare, a
unor persoane competente, compusă în principal din:
- angajator sau reprezentantul său autorizat (administrator, director,
împuternicit,etc.);
- lucrătorii desemnaţi pentru activităţile de prevenire şi protecţie şi/sau serviciul
extern;
- conducătorii locurilor de muncă din cadrul atelierelor de sudură şi secţiei unde
se efectuează operaţiile de tratament termic;
- reprezentanţii lucrătorilor din cadrul unităţii;
- medicul de medicina muncii;
Funcţie de natura pericolelor şi gravitatea presupusă a riscurilor, din echipa de evaluare
a riscurilor, mai pot face parte şi experţi din alte unităţi.
Numărul membrilor care trebuie implicaţi în acţiunea de evaluare a riscurilor, depinde
de mărimea unităţii şi de gravitatea riscurilor prezente la posturile de lucru.
Mărimea şi activitatea economică a unităţii determină gradul de complexitate, timpul şi
resursele alocate pentru realizarea evaluării riscurilor.
Etapa nr. 2-Stabilirea posturilor de lucru şi a zonelor de evaluare
Pentru stabilirea posturilor de lucru şi a zonelor de evaluare, se realizează o analiză
generală, care va servi drept bază pentru investigaţiile ulterioare ale posturilor de lucru şi
pentru eventuala solicitare de participare a unor specialişti. Echipa de evaluare a riscului, va
analiza numărul posturilor de lucru cu tehnologie şi organizare similare, existente. Pentru
acestea, criteriul principal în vederea evaluării riscului este tipul de pericol existent. Dacă
pericolele sunt similare, o singură evaluare de risc, poate acoperi mai multe posturi de lucru.
135