carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
2.6. Analiza prin arborele de defectare
Este o metodă de analiză deductivă. Serveşte la determinarea şi la analiza condiţiilor şi
a factorilor care produc sau contribuie la producerea unui eveniment nedorit care influenţează
mult performanţele, securitatea sau alte caracteristici ale sistemului.
Pornind de la evenimentul de vârf (top) se căută cauzele sau modurile de defectare
posibile la nivel funcţional imediat inferior ale sistemului. După ce s-au identificat pas cu pas
disfuncţionările sistemului trecând de la un nivel la altul imediat inferior, se ajunge la nivelul
cel mai de jos al sistemului. Cauzele la acest nivel sunt de regulă modurile de defectare ale
componentelor. Rezultatele sunt reprezentate grafic prin arborele de defectări.
Analiza cantitativă se efectuează plecând de la arborele de defectări.
2.7. Analiza cu arborele de evenimente
Un element esenţial în procesul de evaluare a riscului este reprezentat de realizarea
scenariilor posibile de accident.
Tehnica arborelui de evenimente conduce la o reţea logică (logica binara DA/NU)
pentru determinarea şi cuantificarea secvenţelor de evenimente care pot rezulta la survenirea
unor accidente potenţiale. Arborii de evenimente folosesc o logică inductivă şi sunt folosiţi în
mare măsură în analiza riscurilor din industriile chimice şi nucleare.
2.8. Metoda DEFI
Această metodă, bazată pe simularea de defectări şi adaptată la nivelul standardizării
europene, a apărut şi s-a impus ca urmare a utilizării din ce în ce mai mult a
microprocesoarelor, în realizarea maşinilor industriale (automat programabile, roboţi
telecomenzi). Metoda DEFI se bazează pe injectarea de defectări într-un sistem informatizat
în scopul determinării factorului de defectare periculoasă care poate fi acoperit de către
sistemul însuşi.
3. Nivelul analizei riscurilor
Aplicate la dispozitive tehnice limitate (de ex. circuitul de comandă al unei prese)
metodele de analiză a riscurilor sunt capabile să conducă la suprimarea anumitor defectări
previzibile încă din faza de concepţie. Prin urmare, analizele de securitate sistematică au
incontestabilul merit de a reduce sau suprima anumite pericole înainte de a le observa efectul.
Cu toate acestea utilizarea acestor metode este prioritară la sistemele în care pot apare
evenimente cu consecinţe grave (catastrofe), ca de exemplu avioane, centrale nucleare,
rafinării.
Este de subliniat că securitatea absolută (risc zero) nu se poate obţine iar conceptul de
management al riscului se bazează pe nivelul de insecuritate acceptat.
In general, abordarea unui sistem de securitate este influenţata de doi factori :
- pragul de acceptabilitate a riscului, si
- raportul cost/eficacitate
Dacă ne referim la fig.4 teoretic rezultă că atât un eveniment destul de frecvent dar cu
gravitate minimă (de ex. evenimentul B) cât şi un eveniment mai puţin probabil dar cu
consecinţe grave trebuiesc eliminate, ele înscriindu-se în zona riscului inacceptabil, ceea ce ar
conduce la necesitatea evaluării riscului în ambele cazuri.
Pornind de la ipoteza că exista o relaţie lineară între costurile angajate (efortul
financiar care poate fi exprimat şi în termeni referitori la numărul persoanelor mobilizate, a
competenţelor cerute) şi eficacitatea unei analize de securitate, se ajunge la concluzia că în
cazul sistemelor cu riscuri reduse aceste studii devin prea costisitoare, adesea neputând fi
suportate.
Dacă ne referim la punerea în operă a programelor complexe de modelare a
disfuncţionărilor sau exploatarea arborilor de defectare incoerenţi sau dezvoltaţi apare cu atât
85