carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
3. Evaluarea riscurilor. Obiective, scop, metode.
Pe plan mondial, ideea unei diagnoze a stării de securitate a muncii in întreprinderi
este relativ veche, dar nici aici nu s-a ajuns la instrumente de lucru operaţionale si
generalizabile. Diverse procedee si metode elaborate fie au aplicabilitate redusa, derivând din
modele specifice de accidentare, fie sunt simpliste, neabordând sistematic toata gama de
factori de risc ce pot genera accidente sau boli profesionale. In ultima vreme, s-au făcut
progrese importante in acceptarea unanima a principiului de evaluare a riscurilor pe baza
luării in considerare a doi parametri: frecventa si gravitatea consecinţelor lor maxime posibile.
In tara noastră problema evaluării riscurilor a început sa fie abordata începând cu anul 1991,
ajungându-se in prezent la generalizarea metodei de evaluare conceputa si experimentata de
INCDPM Bucureşti. Scopul principal al metodei consta in identificarea tuturor factorilor de
risc de la locul de munca analizat, cuantificarea si ierarhizarea riscurilor, si pe aceasta baza
stabilirea masurilor de prevenire imediata si de perspectiva, intr-o ordine de priorităţi care
deriva din nivelurile de risc.
Evaluarea riscurilor este începutul procesului de gestionare a riscurilor. Aceasta
permite angajatorilor să înţeleagă acţiunile pe care trebuie să le întreprindă pentru a
îmbunătăţi sănătatea şi securitatea la locul de muncă, dar şi productivitatea. Evaluarea
riscurilor este o cerinţă juridică de la adoptarea Directivei cadru 89/391. Această directivă
subliniază rolul esenţial pe care îl joacă evaluarea riscurilor şi stabileşte prevederi
fundamentale care trebuie urmate de către fiecare angajator. Cu toate acestea, statele membre
au dreptul de a adopta prevederi mai stricte, pentru a-şi proteja lucrătorii.
In România, evaluarea riscurilor profesionale este o obligaţie legală a angajatorilor,
conform Legii securităţii si sănătăţii in munca nr. 319/2006, potrivit căreia angajatorul are
obligaţia:
“să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la
alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice
utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă” (art. 7, alin. 4, lit. a);
“să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice”
(art. 12, alin. 1, lit. a);
“ulterior evaluării riscurilor şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum
şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure
îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie
integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la
toate nivelurile ierarhice” (art. 7, alin. 4, lit. b);
“să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice,
sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care
să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii” (art. 13, lit.
b).
Cu privire la evaluarea riscurilor profesionale HG nr.1425/2006 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.
319/2006 a detaliat prevederile legii si a statuat ca:
- activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii
sunt următoarele: „identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a
sistemului de muncă respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente
de muncă şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru” (art. 15, alin. 1, pct. 1);
-„în urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc
217