carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
estimarea riscurilor calitativ sau cantitativ;
examinarea posibilitatii de eliminare a riscurilor;
daca eliminarea riscurilor nu este posibila, se analizeaza alte masuri vizand
prevenirea sau reducerea riscurilor.
Procesul de evaluare a riscurilor trebuie sa includa toate locurile de munca: incinte de
lucru fixe (birouri, depozite etc.); locuri de munca in continua schimbare (santiere de
constructii, santiere navale etc.); locuri de munca mobile, cum sunt locurile de munca
temporare pentru activitatile de intretinere si reparatii etc;
Evaluarea riscurilor nu se supune niciunui principiu universal, exista insa doua reguli
esentiale in acest domeniu:
evaluarea trebuie structurata intr-un astfel de mod incat toate pericolele si
riscurile aferente, sa fie luate in considerare;
un risc odata identificat, se poate trece la evaluarea lui, nu inainte insa de a
cauta posibilitati pentru eliminarea lui.
Orice metoda de evaluare comporta următoarele operatiuni:
observarea mediului ambiental al locului de munca;
determinarea tuturor activitatilor si sarcinilor de munca de la locul respectiv;
analiza activitatilor si a sarcinilor de la locul de munca;
observarea lucrarilor descompuse pe operatii;
analiza factorilor externi care influenteaza asupra locului de munca;
analiza atenta a factorilor psihologici, sociali si practici susceptibili de a
contribui la stres la locul de munca, interactiunea intre acestia si alti factori relevanti tinand de
organizarea mediului de munca;
analiza echipamentelor folosite pentru mentinerea conditiilor de securitate.
Securitatea muncii este o stare ipotetica, ideala spre care se tinde in demersurile
preventive. In realitate, exista niveluri de securitate a muncii a caror punere in evidenta se
realizeaza prin activitatea de evaluare, care poate fi postaccident sau preaccident.
Metodele a posteriori sunt metode statistice, si presupun analiza statistică a
accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale deja produse, criteriile de evaluare
folosite utilizeaza două categorii de indicatori statistici: absoluţi sau relativi, indici de
frecvenţă şi gravitate.
Aceste metode prezintă limite legate de neluarea în considerare a situaţiilor potenţiale
de accidentare şi îmbolnăvire profesională, inaplicabilitatea în faza de proiectare a sistemelor
de producţie, imposibilitatea de prevedere a riscului în obiectivele date recent în funcţiune,
tendinaţa principală de constatare a unor stări de fapt petrecute, nu de prevenire a acestora etc.
Deşi evaluarea postaccident are ca scop constatarea unor stări trecute, totuşi caracterul
său de prevenire poate fi utilizat în cazul extinderii concluziilor rezultate la sisteme similare.
Metodele de evaluare a priori a riscurilor de accidente şi/sau îmbolnăviri profesionale
au la bază diverse teorii privind geneza bolilor profesionale.
Astfel, în funţie de modelul care le-a generat, metodele pot fi sistematizate în patru
categorii:
- metode de inspecţie (controale şi verificări);
- metode bazate pe modelul Heinrich;
- metode bazate pe teoria fiabilităţii sistemelor;
- metode bazate pe ergonomia sistemelor.
Controalele şi verificările, metoda cea mai veche de evaluare a riscului, presupune
riscul de producere a unui accident sau a unei îmbolnăviri profesionale invers proporţional cu
gradul de respectare a normelor şi reglementărilor apreciat în urma controalelor şi
verificărilor.
Metodele bazate pe modelul Heinrich presupun elaborarea unei scheme de analiză a
219