carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
V. Elaborarea şi punerea în practică a unui plan de acţiune
În urma diagnosticului, grupul de acţiune încearcă să identifice căi de acţiune pentru
reducerea surselor de stress. Aceste acţiuni sunt ierarhizate. Dacă grupul de acţiune, eventual
sprijinit de specialiştii din exterior, propune acţiunile, conducerea este cea care alege şi decide
acţiunile care vor fi puse în practică. Poate fi vorba de alegerea unor acţiuni rapide, sau a unor
soluţii a căror efecte sunt aşteptate pe termen mediu.
Exemple de acţiuni de prevenire colectivă a stressului :
- adaptarea muncii la capacitatea şi resursele salariaţilor (ex. ţinând cont de vârstă);
- organizarea muncii astfel încât să devină stimulativă şi să dea posibilitatea
personalului să-şi utilizeze competenţele ;
- definirea clară a sarcinilor şi responsabilităţilor fiecărui angajat;
- oferirea salariaţilor a posibilităţii de a participa la decizie şi la acţiunile de schimbare
care pot afecta munca lor ;
- ameliorarea comunicării şi scăderea incertitudinii;
- facilitarea dialogului social şi al schimburilor de idei între toţi componenţii
intreprinderii.
VI. Evaluarea acţiunilor şi urmărirea lor
Pentru ca demersul să fie complet el trebuie să includă evaluarea planului de acţiune
(mai ales prin urmărirea indicatorilor selecţionaţi în etapa de pre-diagnostic). Această
evaluare permite reajustarea acţiunilor, dacă este necesar.
Obiectivul în sine este de a se înţelege că prevenirea stresului face parte integrantă din
planul general de prevenire a riscurilor profesionale şi trebuie inclusă în documentul oficial.
Directiva europeană cadru 89/391/CEE defineşte, ca obligaţie generală a angajatorului,
să evalueze riscurile , acestea incluzând şi riscurile psihosociale, şi să ia măsurile necesare
pentru a proteja sănătatea fizică şi mentală, precum şi securitatea angajaţilor săi. Chiar dacă
nu există o reglementare specifică pentru prevenirea stressului în muncă, conform
prevederilor referitoare la abordarea globală a prevenirii riscurilor profesionale, lipsa unei
reglementări particulare privind un risc specific, nu induce dreptul la inacţiune.
Pentru prevenirea stressului angajatorul se poate sprijini pe principiile generale ale
prevenţiei:
• necesitatea de a adapta munca la om - în cazul stressului: amenajarea posturilor de
lucru, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi producţie, astfel încât să
limiteze munca monotonă şi repetitivă şi să reducă efectele acestora asupra omului;
• planificarea prevenţiei - aici incluzând, întrun ansamblu coerent, procesul
tehnologic, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale.
Prevenirea stressului în muncă se poate sprijini şi pe reglementările particulare care se
referă la prevenirea unor riscuri care pot constitui surse de stress. Este cazul zgomotului,
munca la ecran, munca de noapte, munca în schimburi.
În afară de dispoziţiile generale şi reglementările particulare, există un acord cadru
european, privind stressul în muncă, semnat de partenerii sociali pe 8 oct. 2004. Acest acord
atrage atenţia asupra riscurilor legate de stressul în muncă şi a măsurilor posibile de prevenire.
El angajază contractual partenerii sociali, dar nu crează nici o nouă obligaţie reglementară.
2. HĂRŢUIREA MORALĂ LA LOCUL DE MUNCĂ
În cazul hărţuirii morale există intenţia de a face rău. Obiectivul acţiunilor este, ca
întrun fel sau altul să se debaraseze de una sau mai multe persoane, pentru că acestea
incomodează.
Hărţuirea morală a existat întotdeauna la locul de muncă, dar termenul de „hărţuire
morală” este recent. Denumită de asemenea teroare psihică sau „mobbing”, aceasta poate lua
103