carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
ASPECTE GENERALE PRIVIND REALIZAREA EVALUĂRII
RISCURILOR PE LINIE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
LA UNITĂŢILE CARE REALIZEAZĂ ACTIVITATEA DE
RECONDIŢIONARE A ELEMENTELOR CUPLAJELOR.
VIOREL TĂNASĂ, ADRIAN FLOROIU
Rezumat: In lucrare este prezentată o clasificare a cuplajelor, forţele care acţionează asupra elementelor
intermediare ale acestora precum şi unele dintre metodele de recondiţionare utilizate de către unităţile care
realizează asemenea activităţi. De asemenea sunt prezentate aspecte generale ale activităţii de evaluare a
riscurilor, scopul principal fiind acela de a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor. Evaluarea riscurilor,
realizează diminuarea posibilităţii de vătămare a lucrătorilor şi de afectare a mediului, ca urmare a activităţilor
legate de muncă.
Cuvinte cheie: uzarea pieselor, reconditionarea pieselor, pericol, risc, evaluarea riscului
1. Introducere
Cuplajele sunt organe de maşini sau sisteme mecanice echivalente care realizează legătura
între două elemente succesive ale unui lanţ cinematic simplu sau între două subansambluri ale
unei transmisii complexe.
a. După modul de transmitere a momentului de torsiune, cuplajele se clasifică
în:
- Cuplaje mecanice
- Cuplaje hidraulice
- Cuplaje electromagnetice
b. După natura legăturii între elementele lanţului cinematic legate prin cuplaj:
- Cuplaje fixe
- Cuplaje mobile
c. După natura comenzii:
- Cuplaje comandate
- Cuplaje automate
Indiferent de modul de transmitere a mişcării de rotaţie, elementele componente ale cuplajelor
în timpul funcţionării acestea sunt supuse la solicitări frecvent întâlnite cum ar fi: frecarea şi
uzura.
Pe baza studiilor tribologice a rezultat că frecarea este un fenomen complex, iar uzura este o
consecinţă a acesteia. Acest fenomen este însoţit de un proces termic.
Procesul de frecare-uzare evoluează diferit, fiind influenţat de o serie de factori, dintre care se
pot aminti:
v - natura materialelor;
v - tratamentul (termic, termochimic, etc.) aplicat suprafeţelor;
v - felul frecării;
v - tipul lubrifiantului;
v - prezenţa unor aditivi;
Frecarea apare ca urmare a mişcării relative dintre două suprafeţe şi conduce la modificarea
geometriei acestora, la transformarea energiei cinetice în căldură şi la modificarea
caracteristicilor mecanice ale pieselor în contact. Aceste modificări produc scoaterea din
funcţiune parţial sau total a celor două piese şi/sau a ansamblului respectiv.
Forţa de frecare este o forţă tangenţială la nivelul suprafeţei de contact dintre corpurile aflate
în mişcare relativă, ceea ce determină încălzirea şi uzarea suprafeţelor. Toate aceste fenomene
133