carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
2. Factori de risc chimic – gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
- pulberi în suspensie în aer
- gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. Factori de risc biologic – microorganisme în suspensie în aer: bacterii, virusuri,
spirocheţi, ciuperci, protozoare, etc.).
4. Caracterul special al mediului – subteran, acvatic, subacvatic, mlăştinos,aerian,
cosmic,etc.
B. Factorii de risc proprii mediului social de muncă sunt de natura relaţiilor interumane.
Un climat social neadecvat este caracterizat de:
- relaţii primare necorespunzătoare ( izolarea noului angajat, lipsa de asimilare într-un
grup, tensiuni între categorii de vârstă, relaţii insuficient consolidate, etc.);
- deficienţe de comunicare (indiferenţă, ostilitate);
- lipsa de satisfacţie în muncă cauzată de: condiţii improprii la locul de muncă,
efectuarea unei activităţi pentru care persoana nu este calificată, un program de lucru încărcat,
relaţii neprincipiale cu colegii sau superiorii, etc.).
Influenţa mediului de muncă asupra celorlalte componente ale sistemului de muncă
poate fi considerabilă. Asupra executantului, de exemplu, poate produce atât efecte fiziologice
cât şi psihice sub formă de vătămări sau stări patologice.
Vom analiza în continuare, pe scurt, consecinţele posibile ale influenţei unor factori de
risc proprii mediului fizic ambiant asupra executantului.
Microclimatul locului de muncă se referă la temperatura excesivă a aerului, umiditatea
necorespunzătoare a aerului, curenţii de aer. Factorii de microclimat acţionează direct asupra
executantului şi pot provoca o serie de transformări fiziologice.
Temperatura mediului ambiant determină fenomenul de termoreglare a organismului,
care are rolul de a menţine echilibrul termic al acestuia. În condiţii normale de temperatură,
temperatura internă a organismului se menţine constantă în jurul valorii de 37 0 C. Dacă
temperatura mediului creşte, se intensifică procesul de cedare a căldurii spre exterior –
transpiraţie -, iar dacă scade se declanşează procesul de termogeneză –tremurături. Reacţia
organismului la căldura sau frigul excesiv este condiţionată de variabile individuale, cum ar
fi: vârsta, sexul, constituţia fizică, aptitudinile de aclimatizare, etc.
Expunerea la căldură excesivă poate determina dureri cutanate, vezicaţii pe suprafaţa
epidermei sau chiar arsuri, senzaţii de vomă şi ameţeli, creşterea ritmului cardiac şi chiar
moartea. Expunerea la temperatură scăzută poate produce atât dereglări cu caracter patologic,
localizate în special la extremităţi (reacţii acute inflamatorii, degerături, congelări), cât şi
tulburări de ordin general (tulburări de nutriţie, dereglări ale funcţiilor respiratorii, scăderea
imunităţii).
Starea de disconfort termic este cu atât mai repede percepută cu cât temperatura se
îndepărtează de limitele ,,bunei stări fiziologice” limite care variază în funcţie activitatea
desfăşurată şi nivelul de solicitare fizică.
Temperatura 0 C
Tipul activităţii
minim optim maxim
Muncă de birou 18 21 24
Muncă uşoară - poziţie şezândă 18 20 24
Muncă uşoară – poziţie ortostatică 17 18 22
Muncă grea 15 17 21
Muncă foarte grea 14 16 20
Categoria de muncă uşoară/grea se stabileşte în funcţie de consumul de energie, de
gradul de solicitare a muşchilor, de repartizarea efortului asupra masei musculare.
Umiditatea relativă a aerului este un alt factor de risc al microclimatului, care poate
afecta direct organismul uman. Scăderea umidităţii sub 30% (aer uscat) produce uscarea
142