carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
analiză complementară denumite metoda directă (inductivă) şi metoda inversă (deductivă).
Metoda directă (inductivă) constă în reprezentarea diferitelor secvenţe de evenimente
susceptibile să conducă, pornind de la cauze identificabile în prealabil, la unul sau mai multe
efecte ce pot aduce prejudicii sistemului. Demersul inductiv porneşte de la cauze spre efecte.
Cea mai cunoscută este metoda AMDE (Analiza modurilor de defectare şi efectele lor).
Metoda inversă (deductivă) se concentrează pe evenimente nedorite (incidente,
accidente) – efecte. De la aceasta se urcă progresiv spre cauză. Metoda reprezentativă este
analiza prin arborii de defectări. In fig.3 se prezintă cele două demersuri în raport cu
procedura de analiză a sistemului şi derularea evenimentelor în timp.
B
Fig. 3: Comparaţie între cele două proceduri de analiză
4.2.1. Comparaţie între cele două metode
a). Limitări impuse de metoda utilizată
Una dintre dificultăţile metodei directe provine din faptul că porneşte de la un
ansamblu de date de defectare, disfuncţionare sau combinaţiile acestora spre a ajunge la
cercetarea efectelor. Valoarea unei astfel de analize depinde deci, în mare măsură, de
selecţionarea judicioasă a disfuncţiilor precum şi de întocmirea preliminară a evidenţelor
modurilor de defectare ale componentelor sistemului.
Pe de altă parte întrucât consecinţele disfuncţionărilor şi combinaţiile acestora sunt
necunoscute, teoretic ar trebui încetate toate; ori dacă acest lucru este posibil pentru
disfuncţiile luate câte una este foarte greu să se încerce toate combinaţiile posibile cu excepţia
cazurilor relativ simple. Apare astfel posibilitatea omiterii unor combinaţii ce pot avea
consecinţe periculoase.
Metoda inversă pare mai sistematică, sub acest aspect.. Pentru că se cunosc
evenimentele de evitat, aplicând metoda inversă analistul va fi condus la detectarea tuturor
disfuncţiilor şi a combinaţiilor acestora. Neexistând limitări impuse a priori de metodă,
analiza poate fi detaliata oricât de mult.
In acelaşi timp pentru un sistem complex pentru care funcţionarea periculoasă nu este
relevată prin utilizare de lungă durată, este dificil să se ia în considerare toate situaţiile.
Metoda directă în acest caz aplicată prin simulare, poate permite evidenţierea acestor riscuri.
Odată relevate acestea pot fi analizate într-un mod mai detaliat prin metoda inversă.
b). Necesitatea de elaborare a unui model înainte de efectuarea analizei.
Pentru aplicarea metodei directe, practic este necesar ca la pornire să se dispună de
87