carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
mediu de muncă “, prin natura sa include noţiunea de risc profesional.
În principiu, există două posibilităţi de evaluare a nivelului de securitate a muncii întrun
sistem:
evaluare postaccident / boală profesională
evaluare preaccident / boală profesională
Evaluarea postaccident este utilă din punct de vedere a statisticilor de accidente, care
pot caracteriza orice organizaţie din punct de vedere cantitativ şi calitativ prin indicele de
frecvenţă şi de gravitate. În anumite situaţii aceste informaţii sunt de mare ajutor pentru
aprecierea calităţii unor locuri de muncă din punct de vedere al securităţii în vederea
implementării îmbunătăţirilor necesare.
Evaluarea preaccident ia în considerare posibilitatea de producere a accidentelor într-un
sistem. Oferă soluţii înainte de a se întâmpla accidentul.
Noţiunea fundamentală utilizată este riscul de accidentare/îmbolnăvire profesională.
Având în vedere importanţa evaluării preaccident, în Europa au fost dezvoltate mai multe
metode apriorice :
• controale, verificări - la nivelul locurilor de muncă, secţii, ateliere, etc.
• metode directe (comparative)
• metode indirecte (analitice) - analiza riscurilor pe baza: ergonomiei sistemelor
sau fiabilităţii sistemelor
Oricare ar fi metoda de evaluare, aceasta conduce la rezultate concrete şi operaţionale
dacă se bazează pe recunoaşterea a patru criterii fundamentale:
• rigurozitate ştiinţifică – să decurgă dintr-o teorie coerentă şi completă;
• criteriul finalităţii – scopul urmărit este realizarea securităţii, prin diferite
obiective parţiale, care conferă particularitate metodelor de analiză;
• criteriul complexităţii – metoda să fie adaptată pentru sistemul dat;
• criteriul economic – în funcţie de importanţa şi de gravitatea consecinţelor
posibile.
Aceste deziderate se pot realiza numai prin eliminarea sau reducerea riscurilor
profesionale, în care scop trebuie întreprins un demers global care să cuprindă:
evaluarea riscurilor profesionale;
punerea în conformitate a echipamentelor tehnice;
stabilirea procedurilor de lucru;
ameliorarea condiţiilor de mediu de muncă;
selecţia, formarea şi informarea personalului;
stabilirea strategiei manageriale.
Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi
îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul
respectiv.
Indiferent dacă este vorba de un loc de muncă sau de o organizaţie economică în
ansamblul său, o asemenea analiză permite cunoaşterea, cuantificarea şi ierarhizarea
pericolelor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile
prioritare.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul
analizat şi cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri:
probabilitatea de manifestare şi gravitatea consecinţei maxime posibile (cea mai frecventă)
asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de
risc, respectiv, niveluri de risc global pentru fiecare loc de muncă şi nivel de risc global
agregat pentru întregul sistem analizat.
Acest principiu de evaluare a riscurilor este cuprins în standardele europene (CEI
812/85, respectiv proiect CEN 1992) şi stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică.
147