carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă, în 15 state europene).
Măsuri de prevenţie colectivă
Prevenţia colectivă a stressului, sau prevenirea riscului la sursă, se înscrie în acţiunea
globală de prevenire a riscurilor profesionale, impusă de legislaţie. În primul rând trebuie
promovat în intreprindere un mod de organizare favorabil sănătăţii fizice şi mentale a
salariaţilor.
Punerea în practică a unei astfel de intervenţii ţine de voinţa conducerii intreprinderii şi
poate constitui un rezultat al dezbaterilor interne asupra condiţiilor de muncă, sau poate fi un
răspuns la apariţia unor situaţii îngrijorătoare (suspiciune de hărţuire, violenţă între colegi,
epidemie de tulburări musculo-scheletice, lipsa de motivaţie a personalului, absenteism,
suicid, etc.).
Un astfel de proiect poate fi demarat şi la iniţiativa instituţiile externe de prevenţie
(servicul de medicina muncii, asiguratorul pentru accidente de muncă şi boli profesionale),
atunci când au semnale de alarmă care nu sunt percepute sau sunt negate de intreprindere.
Condiţiile necesare pentru reuşita intervenţiei
- angajamentul intreprinderii (conducere, CSSM, reprezentanţii salariaţilor);
- existenţa unei culturi a securităţii şi sănătăţii în muncă în intreprindere (va fi dificil de
implementat un program de prevenire a stressului întro intreprindere care a investit puţin, sau
nu a investit deloc, în prevenirea riscurilor fizice şi chimice);
- constituirea unui grup de acţiune (incluzând şi reprezentanţii salariaţilor);
- acordul reprezentanţilor intreprinderii pentru a analiza şi eventual reface modul de
organizare (atunci când se dovedeşte că unele componente ale organizării muncii sunt factori
de stress);
- informarea şi implicarea întregului personal;
- recurgerea la specialişti externi pentru unele etape ale intervenţiei.
Uneori chiar dacă doreşte să iniţieze un program de prevenire a stressului,
intreprinderea se va simţi incapabilă de a aborda o astfel de problematică. Va trebui deci să se
orienteze spre specialişti externi care să o ajute de-a lugul întregii acţiuni, sau măcar în
etapele cheie, mai ales pentru diagnosticul aprofundat, care necesită competenţe speciale şi
garantează imparţialitatea.
Intervenţie în 6 etape
I. Etapa de „pre-diagnostic”
Înainte de începerea acţiunii de prevenţie propriu-zisă există o etapă necesară în
care se colectează datele necesare din intreprindere (bilanţ social, raportul CSSM, raportul
medicului de medicina muncii, etc.) şi se sintetizează sub formă de indicatori de depistare.
Indicatorii care pot fi utilizaţi în cursul etapei de pre-diagnostic:
▪ Funcţionarea intreprinderii
– timp de muncă (absenteism, orar atipic) ;
- mişcarea personalului (fluctuaţii, posturi nesolicitate, proporţia muncitorilor
temporari) ;
- activitatea intreprinderii (greşeli de producţie);
- relaţii sociale (mijloace şi acţiuni ale CSSM);
- calificarea şi salarizarea (procentajul salariaţilor în acord individual);
- organizarea muncii (schimburi prelungite, pauze)
▪ Securitatea şi sănătatea în muncă
- accidente de muncă;
101