carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
şi propune mijloace pentru evitarea lor.
În 1871, medicul suedez Holgren a examinat deficienţele perceperii culorilor de către
mecanicii de la căile ferate şi a propus să se ţină seama de acest lucru la încadrea personalului
feroviar.
În 1890, F. Kraepelin şi-a dezvoltat teoria sa despre curba de lucru şi oboseală, iar A.
Bine şi T. Simon au pus bazele sistemului de teste pentru examinarea inteligenţei.
Spre finele sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea apar şi se dezvoltă ca ramuri
distincte fiziologia muncii, psihologia muncii, sociologia muncii, ergonomia, protecţia
muncii.
În România, unul din fondatorii şcolii româneşti de fiziologie experimentală este
considerat profesorul de fiziologie I. Atanasiu, datorită studiilor privind optimizarea
performanţelor neuromotorii în sport şi în muncă, iar profesorul I. Niţescu de la Cluj s-a
orientat spre investigaţii preponderent biochimice asupra efortului muscular.
8. Prevenirea riscurilor profesionale - principii
În acţiunea de prevenire a riscurilor trebuie aplicate următoarele principii generale:
- principiul eficienţei, pe baza căruia angajatorul trebuie să garanteze într-un mod
eficient siguranţa şi sănătatea lucrătorilor de care răspunde;
- principiul gestiunii democratice, care conjugă răspunderea angajatorului cu
recunoaşterea dreptului lucrătorilor de a participa, de a fi consultaţi şi de a
participa activ la toate acele probleme de securitate şi sănătate în muncă care îi
afectează;
- principiul cooperării şi coordonării acţiunilor atunci când în acelaşi loc de muncă
îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi.
Directiva cadru, şi implicit Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, stabileşte
principiile de prevenire:
- principiul eliminării: evitarea riscurilor;
- principiul evaluării riscurilor inevitabile: evaluarea riscurilor care nu se pot evita,
- principiul prevenirii la sursă: combaterea riscurilor sursă;
- principiul adaptării personale: adaptarea muncii la om în ceea ce priveşte structura
posturilor de muncă, alegerea echipelor şi metodelor de lucru şi de producţie în
vederea atenuării muncii monotone, repetabile şi de a reduce efectele asupra
sănătăţii;
- principiul adaptării tehnice: a avea în vedere progresul tehnic;
- principiul prevenirii înlocuitoare: înlocuirea aspectului periculos cu ceea ce poate
însemna puţin sau nici un fel de risc;
- principiul planificării: planificarea prevenirii, cautând un ansamblu coerent care să
integreze tehnica, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor
ambientali ai muncii;
- principiul prevenirii colective: adoptarea de măsuri care să prioriteze protecţia
colectivă celei individuale;
- principiul autoprotecţiei: furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
Din perspectiva adaptării personale, a adaptării muncii la om, trebuie avute în vedere şi
obligaţiile privind luarea în considerare a capacităţilor profesionale ale lucrătorilor în ceea ce
priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când i se încredinţează sarcini, să se adopte
măsurile care să garanteze că doar lucrătorii care au fost suficient şi adecvat instruiţi şi
informaţi să aibă acces la zonele de risc grav şi specific.
124