carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
Cap.3 ANALIZA RISCURILOR ÎN CADRUL ACTIVITĂŢII DE CONTROL
Relaţia între muncă şi sănătate este foarte puternică. Numeroase studii au pus în
evidenţă efectele pozitive ale muncii asupra sănătăţii: munca ne organizează programul, ne
oferă un statut social, creşte sentimentul de autoeficacitate şi stima de sine, ne permite să ne
dezvoltăm o reţea socială pe care o putem accesa şi pentru a răspunde nevoilor din viaţa
personală. În acelaşi timp însă, munca ne afectează uneori negativ starea de sănătate.
Indiferent de natura activităţii, în orice proces de muncă sunt implicate patru elemente
care interacţionează şi se influenţează reciproc: executantul, sarcina de muncă, mijloacele de
producţie şi mediul de muncă.
În preambulul Constituţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la care toate statele
membre UE sunt părţi se precizează că „mediul de lucru”, de „securitate” şi de „sănătate” nu
trebuie să fie înţeles într-un sens restrictiv, el vizează „toţi factorii fizici şi de altă natură,
capabili să afecteze sănătatea şi securitatea lucrătorului în mediul de muncă”.
În continuare vom analiza cele mai importante riscuri prezente în două din
componentele sistemului de muncă, în care îşi desfăşoară activitatea inspectorul de muncă din
cadrul Compartimentului Control Securitate şi Sănătate în Muncă, anume sarcina de muncă şi
mediul de muncă.
FACTORI DE RISC SPECIFICI SARCINII DE MUNCĂ
Identificarea factorilor de risc dependenţi de sarcina de muncă se realizează prin analiza
conformităţii dintre conţinutul sarcinii şi capacitatea de muncă a executantului căruia îi este
atribuită, prin precizarea eventualelor operaţii, reguli de muncă şi procedee de lucru greşite.
Complexitatea sarcinii de muncă
Orice sarcină de muncă poate fi considerată ca o problemă. Rezolvarea acestei probleme
cade în atribuţiile executantului care are această sarcină.
De modul în care sarcina de muncă este percepută şi rezolvată depinde securitatea în
muncă atât a executantului, cât şi a colegilor săi. Analiza modului de înţelegere şi rezolvare a
sarcinilor de muncă poate oferi indicii importante pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii
la locul de muncă. De foarte multe ori, modul de rezolvare a sarcinilor de muncă este adesea
asimilat inspiraţiilor momentane ale inspectorilor de muncă.
Totalitatea informaţiilor pe care le are executantul asupra sarcinii de muncă, la un
moment dat, constituie starea cunoştinţelor sale despre problemă la acel moment. De fiecare
dată când el aplică o anumită operaţie asupra faptelor, el modifică starea cunoştinţelor. Ca
urmare, rezolvarea unei sarcini de muncă, trebuie să urmărească aceste stări de cunoaştere în
progresia lor.
Acţiunile inspectorului de muncă pot fi privite ca un proces de asimilare a unor modele
cu cunoaşterea şi obiectivele existente. Întregul proces de rezolvare a unei sarcini poate fi
considerat ca o structură compusă din unităţi de plan. Această structură organizează acţiunile
deja observate şi include cerinţele formulate faţă de acţiunile viitoare.
Actul de control efectuat de inspectorii de muncă din cadrul Compartimentului Control
Securitate şi Sănătate în Muncă se derulează după un algoritm teoretic, cuprins în Manualul
de Inspecţie. Acesta însă, nu ia în considerare factorul uman cu care interacţionează
inspectorul de muncă, lăsându-i acestuia libertatea de a acţiona în spiritul respectării
legalităţii.
Nu întotdeauna materialele de care ia cunoştinţă inspectorul de muncă în pregătirea
derulării actului de control sunt de natură să-i ofere informaţii suficiente astfel încât controlul
să se desfăşoare după un algoritm deja stabilit. Fiecare unitate controlată trebuie privită ca o
entitate cu propria personalitate, cu propriile reguli de funcţionare, care de multe ori nu sunt în
149