carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
baza combinaţiei dintre doi parametri: frecvenţa şi gravitatea consecinţei maxime
previzibile .
Se determină astfel nivelul de risc parţial pentru fiecare factor de risc, respectiv
niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat (loc de muncă).
Acest principiu de evaluare a riscurilor este prevăzut în standardele internaţionale şi
europene ( CEI 812/85 , respectiv EN 292-1/1991 si EN 1050/96) şi constituie conceptul de
bază pentru diferite metode de evaluare a riscurilor, cu aplicabilitate practică. Astfel
standardul românesc SR EN 292-1/1996 preluat armonizat după standardul european amintit,
în capitolul 6.2 precizează că “factori ce trebuie luaţi în considerare la aprecierea riscului
sunt:
a) probabilitatea producerii unei leziuni sau afectării sănătăţii;
b) gravitatea maximă previzibilă a leziunii sau a afectării sănătăţii”.
Obligativitatea evaluării riscurilor la locurile de muncă este impusă de legislaţia
românească şi constituie una din obligaţiile angajatorilor privind asigurarea securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă ( Legea nr. 319/2006 a securităţii şi
sănătăţii în muncă (art. 12 (1), litera “a”) şi Normele Metodologice de aplicare a legii aprobate
prin HG nr.1425/2006, art. 15 (1).pct.1.), care a fost armonizată cu prevederile din legislaţia
europeană privind securitatea şi sănătatea în muncă ( Directiva cadru 391/89/CEE, art.6.).
Chiar la nivel European (U.E.), conform unui raport al forului european care
gestionează securitatea şi sănătatea în muncă a lucrătorilor UE, raport publicat pe site-ul
inspecţiei muncii, majoritatea ţărilor care au adoptat prin legislaţia naţională această
prevedere (evaluarea riscurilor profesionale), întâmpină mari greutăţi în implementarea
acesteia, cauzate de o legislaţie incompletă, ineficientă şi rigidă. Putem concluziona, fără a
greşi prea mult, că şi la nivel european, evaluarea riscurilor profesionale este la început, că se
caută noi direcţii pentru a se putea crea modele, general valabile (sau cât mai acoperitoare)
pe ramuri de activitate.
Activitatea umană este indisolubil legată de mediul în care aceasta se desfăşoară, fiind
într-o permanentă şi strânsă interacţiune cu acesta, prin fiecare din cele patru componente ale
sistemului de muncă:
• factorul uman (executantul);
• sarcina de muncă;
• mijloacele tehnice (de producţie) – echipamente de muncă;
• mediul de muncă (totalitatea componentelor fizice şi/sau chimice ale mediului în
care se desfăşoară activitatea umană).
Prin prisma legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă intrate în vigoare
după data de 01 octombrie 2006 (Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi
Normele metodologice de aplicare ale acesteia aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 în primul
rând, ca şi cadru legislativ), o noutate, nu atât prin esenţa sa cât prin importanţa acordată, o
reprezintă obligaţia angajatorilor de a evalua riscurile de accidentare şi/sau îmbolnăvire
profesională existente în cadrul activităţilor desfăşurate.
Aceasta reprezintă, pe scurt, procesul de evaluare a riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor cauzate de pericolele existente la locul de muncă.
Obligativitatea prin legislaţia naţională în vigoare la momentul de faţă, care transpune
73