carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
- boli profesionale (număr de afecţiuni musculoscheletice declarate);
- situaţii grave (tentativă de suicid sau suicid, hărţuire morală sau sexuală cunoscute,
violenţă fizică);
- situaţii înjositoare (plângeri de hărţuire, violenţă verbală);
- stress cronic (număr de simptome fizice sau emoţionale, recurgerea la substanţe
psihotrope);
- patologie diagnosticată şi urmărită (hipertensiune, depresii, stări de anxietate).
Aceşti indicatori vor fi analizaţi în funcţie de variaţia lor în timp, de diferenţele din
intreprindere sau faţă de datele naţionale. În general se găsesc mai mulţi indicatori modificaţi
care vor justifica o acţiune de prevenţie. Aceştia vor trebui urmăriţi de-a lungul întregii
acţiuni, cu scopul de a evalua beneficiile intervenţiei.
II. Constituirea grupului de acţiune
Componenţa grupului este variabilă în funcţie de mărimea şi structura intreprinderii, dar
el trebuie să fie reprezentativ pentru ansamblul angajaţilor şi să includă reprezentanţii
salariaţilor.
Principalele sarcini ale grupului:
- consolidarea intervenţiei pentru a deveni permanentă;
- informarea reprezentanţilor intreprinderii asupra evoluţiei acţiunii şi implicarea
acestora;
- alegerea şi punerea în practică a mijloacelor de diagnostic (realizate de un specialist
extern);
- sprijinirea specialiştilor din exterior în analiza informaţiilor stânse;
- participarea la stabilirea direcţiilor de acţiune;
- asigurarea urmăririi acţiunilor şi evaluarea acestora.
Pe tot parcursul intervenţiei grupul îşi însuşeşte metodele de investigaţie şi îşi
consolidează progresiv experienţa pentru a deveni ulterior mai independenţi în prevenirea
stressului.
III. Diagnosticul aprofundat
Pre-diagnosticul permite identificarea stressului din intreprindere. Rămâne să se
evalueze cu precizie nivelul stressului, să se depisteze sursele de stress şi să se identifice
grupurile de salariaţi cele mai afectate. Pentru aceasta pot fi utilizate diferite metode
cantitative şi calitative :
- observarea activităţii şi a condiţiilor de muncă;
- discuţii individuale sau de grup;
- chestionare privind percepţia condiţiilor de muncă, a stressului, a problemelor de
sănătate şi satisfacţia în muncă;
- calcularea indicatorilor de sănătate.
Pentru garantarea obiectivităţii diagnosticului şi credibilitatea sa, în această fază este
necesar să se apeleze la specialişti din exterior (instituţii sau prestatori specializaţi pe
domeniu).
IV. Prezentarea rezultatelor
După efectuarea diagnosticului aprofundat, cu implicarea grupului de acţiune,
rezultatele sunt comunicate diverşilor responsabili din intreprindere. Este cea mai delicată
etapă, pentru că ea poate descoperi disfuncţionalităţi care sunt negate, sau pot să apară
diferenţe mari între ipotezele de la care s-a pornit şi rezultate.
102