carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
• selecţia, formarea şi informarea personalului;
• stabilirea strategiei manageriale.
Evaluarea şi cunoaşterea exactă a riscurilor la fiecare loc de muncă sunt principalele obiective
al activităţii de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale.
2. Realizarea evaluării riscurilor
Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi
îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul
respectiv.
Când este vorba de un şantier de construcţii, o asemenea analiză permite cunoaşterea,
cuantificarea şi ierarhizarea pericolelor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a
resurselor pentru măsurile prioritare. Acest lucru trebuie făcut încă din faza de proiectare de
către beneficiarul lucrării sau managerul de proiect prin planul de securitate şi sănătate, care
trebuie realizat înainte de începerea lucrului pe şantier. Planul de securitate şi sănătate este
elaborat de coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului
lucrării şi cuprinde ansamblul de măsuri ce trebuie luate în vederea prevenirii riscurilor care
pot apărea în timpul desfăşurării activităţilor pe şantier.
Atunci când un antreprenor se angajează să realizeze lucrări pe şantier, va întocmi
planul propriu de securitate şi sănătate care va fi armonizat cu planul de securitate şi sănătate
al şantierului.
Angajatorii şi şefii de lucrări trebuie să coopereze pentru a asigura securitatea şi
sănătatea lucrătorilor.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul
analizat şi cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri:
probabilitatea de manifestare şi gravitatea consecinţei maxime posibile (cea mai frecventă)
asupra organismului uman. Pe un şantier de construcţii există multe căi de producere a unor
accidente mortale, vătămări corporale sau îmbolnăviri profesionale, care includ:
- căderea de la înălţime;
- implicarea într-un accident de autovehicul;
- electrocutarea;
- îngroparea în cursul executării unei săpături;
- lovirea produsă de un material aflat în cădere;
- inhalarea de fibre de azbest;
- suferirea unei afecţiuni dorsale, provocată de manipularea unor materiale;
- contactul cu substanţe periculoase;
- suferirea unei pierderi a auzului, cauzată de zgomotul puternic.
Producerea accidentelor de muncă se află întotdeauna într-un raport de dependenţă cu
cel puţin unul din elementele procesului de muncă, ceea ce a permis să se facă o clasificare a
factorilor de risc profesional astfel:
− factori de risc generaţi de factorul uman;
− factori de risc generaţi dependente de echipamentele de muncă;
− factori de risc generaţi de sarcina de muncă;
− factori de risc generaţi de mediul de muncă.
La analiza riscurilor profesionale va trebui să se aibă în vedere că ele nu acţionează
izolat ci în cadrul unui sistem intercondiţionat. De aceea riscurile profesionale nu vor fi
analizate separat. Se va ţine cont de numărul persoanelor expuse la risc, de perioada de
expunere la risc, de gravitatea consecinţelor şi de probabilitatea de declanşare a riscului.
În consecinţă, la stabilirea măsurilor corective, nu se va putea lua în considerare întotdeauna
corespondenţa biunivocă între cauză şi măsura preventivă. Aceasta pentru că, uneori, pentru
188