carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
4. Concluzii
Analiza comparativă a rezultatelor obţinute prin evaluarea riscurilor prin cele două
metode ne conduce către următoarele concluzii.
1. Ambele metode urmăresc anumite etape obligatorii de desfăşurare, care nu
sunt foarte diferite. În principiu ele se referă la definirea sistemului, identificarea riscurilor,
evaluarea , stabilirea măsurilor.
2. Ambele metode au drept finalitate stabilirea unor măsuri de prevenire şi a
priorităţilor soluţiilor propuse, fie derivate din valoarea nivelului de conformitate sau a
nivelului de risc, fie derivate din nivelul de risc rezultat prin asocierea cuplului gravitate –
probabilitate de elementele caracteristice ale factorilor de risc.
3. Ambele metode ţin seama de elementele sistemului de muncă : executant,
sarcină de muncă, mediul de muncă şi mijloacele de muncă.
4. Prin metoda fiabilităţii a fost identificată ca cea mai nefavorabilă situaţie,
situaţia sarcinii de muncă, componenta de diminuare a gravităţii consecinţelor. Măsurile
vizează organizarea activităţii de prevenire şi protecţie la nivelul standardelor prevăzute de
legislaţie, asigurarea supravegherii eficiente a stării de sănătate a lucrătorilor şi îmbunătăţirea
semnalizării de securitate şi sănătate la locul de muncă. Acestea sunt măsuri cu caracter mai
mult organizatoric.
5. Prin metoda INCDPM observăm că ponderea factorilor de risc dependenţi de
sarcina de muncă este zero pentru trei din locurile de muncă analizate şi cu o valoare mică
pentru locul de muncă operator sterilizare. Pentru toate locurile de muncă însă ponderea
factorilor de risc dependenţi de mijloacele de muncă este peste 50 %. De aici, şi fişele de
măsuri propuse cuprind mai multe măsuri care vizează mijloacele de muncă. Acestea sunt de
natură tehnică.
Din cele prezentate mai sus rezultă faptul că, prin cele două metode de evaluare
aplicate aceluiaşi sistem de muncă s-au obţinut planuri de măsuri diferite în care priorităţile
sunt de naturi diferite. În cazul metodei fiabilităţii predomină măsurile organizatorice, iar în
cazul metodei INCDPM predomină măsurile de natură tehnică.
De aici se poate concluziona că nu metoda este cea mai importantă componentă a
activităţii de evaluare a riscurilor. Rezultatele obţinute par a nu reflectă în mod obiectiv starea
reală a sistemului de muncă.
În acest context, poate ar fi interesant de discutat varianta unei combinaţii între cele
două, în sensul aplicării succesive a metodelor în etapa de reevaluare periodică a riscurilor ce
urmează în mod logic după punerea în aplicare a măsurilor.
Importantă este valorificarea la maximum a rezultatelor evaluărilor, şi întreprinderii
unor acţiuni care să conducă la reducerea sau la eliminarea riscurilor. Investiţia în prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale îşi poate arată rezultatele mai repede decât ne
imaginăm prin creşterea eficienţei muncii, reducerea costurilor, creşterea productivităţii
muncii, creşterea calităţii produselor. Aceasta ajută, de asemenea, la menţinerea
competitivităţii şi productivităţii întreprinderii, creşterea prestigiului societăţii.
Conform prevederilor legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, toţi
angajatorii trebuie să evalueze riscurile în mod periodic. Obligativitatea acestei acţiuni nu
rezultă numai din faptul că este o obligaţie legală, ci mai ales din considerente practice. Nu
poţi să previi ceva fără să identifici veriga slabă. Identific-o pentru a putea interveni la timp,
înainte de apariţia unor consecinţe asupra lucrătorilor.
Bibliografie
1. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006
2. Managementul riscurilor profesionale, metode de evaluare şi prevenire – dr. ing. Gabriel Mincă - suport
de curs
3.Metode INCDPM de evaluare a riscurilor – prof. Dr. Ing. Ioan Alexandru şi şef lucr. Dr. Ing. Adrian
Alexandru – suport de curs
226