carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
- tipul de animal abatorizat;
- natura ţesuturilor sau fluidelor infectate.
Este important să identificăm pericolul potenţial pe care l-ar putea reprezenta fiecare animal
în parte, şi de asemenea să cunoaştem părţile acestuia care prezintă cele mai mari riscuri
(rezervoare de germeni) pentru sănătatea muncitorului. Pentru cele mai multe boli bacteriene
aceste rezervoare sunt:
- aparatul genital (organe, placentă, lichidul amniotic);
- tubul digestiv;
- conţinutul tubului digestiv.
Animalele pot fi purtătoare de germeni fără a prezenta simptome aparente.
Poate fi vorba de animale infectate care nu prezintă încă simptome, sau de animale purtătoare,
sănătoase (purtătoare de agenţi patogeni în concentraţii limită, în tubul lor digestiv, de
exemplu).
Dacă este important să se identifice pericolele potenţiale pentru fiecare tip de animal, este de
asemenea indispensabil să fie cunoscute părţile animalului care implică cele mai multe riscuri
(rezervoarele de germeni). Pentru cea mai mare parte a bolilor bacteriene, aceste rezervoare
sunt cele amintite anterior.
2. Procedeu experimental
Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi biologici
trebuie determinate natura, gradul şi durata de expunere şi măsurile ce trebuie luate.
Riscurile sunt evaluate pe baza pericolului prezentat de toţi agenţii biologici periculoşi.
În următoarea etapă se trece de la noţiunea de pericol la aceea de risc prin :
- identificarea posturilor unde expunerea este posibilă;
- reperarea situaţiilor unde barierele există deja între rezervoarele de germeni şi salariaţi la
locul de muncă: ventilaţie, mecanizarea sarcinilor, portul mănuşilor.
Această recunoaştere calitativă a riscurilor trebuie însoţită pe cât posibil de o evaluare
cantitativă:
- numărul persoanelor expuse;
- durata expunerii în raport cu timpul de lucru (zi, săptămână sau lună).
Analiza acestor date trebuie să permită:
- ierarhizarea diferitelor probleme de rezolvat;
- eficacitatea măsurilor de prevenire existente;
- punerea în evidenţă a altor măsuri;
- stabilirea listei lucrătorilor expuşi.
Lista lucrătorilor care sunt expuşi agenţilor biologici din grupa 3 şi/sau 4, trebuie stabilită de
conducătorul unităţii în colaborare cu medicul de medicina muncii. Ea este păstrată cel puţin
10 ani după sfârşitul expunerii la agenţii biologici. Lista va fi păstrată o perioadă mai
îndelungată, ajungând până la 40 de ani de la ultima expunere cunoscută, în cazul expunerilor
care pot să antreneze:
- infecţii produse de agenţii biologici despre care se cunoaşte că pot provoca infecţii
persistente sau latente;
- infecţii care nu pot fi diagnosticate înainte ca boala să se declare, mulţi ani mai târziu;
- infecţii a căror perioadă de incubaţie înainte de declararea bolii este deosebit de lungă;
- infecţii care antrenează boli ce pot prezenta recrudescentă timp îndelungat contrar
tratamentului aplicat;
- infecţii care pot provoca sechele grave pe termen lung.
194