carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
eliminarea unui factor de risc sunt necesare mai multe măsuri iar în alte situaţii este posibil ca
o singură măsură să elimine mai mulţi factori de risc.
Dacă ţinem însă cont că producerea unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri
profesionale este posibilă la suprapunerea a cel puţin unui element material periculos cu cel
puţin o eroare umană, putem împărţi măsurile corective în două mari categorii:
− măsuri organizatorice, care vizează în special evitarea producerii de erori umane
atât la executant (gesturi, poziţii, metode de lucru, atitudini etc.), cât şi în sarcina
de muncă (omisiuni, suprasolicitări etc.);
− măsuri tehnice, care vizează în special echipamentele de muncă (în scopul asigurării
condiţiilor minime de securitate), materialele utilizate, precum şi condiţiile legate de
mediul de muncă.
3. Activitatea de prevenire a riscurilor – calea cea mai sigură de reducere a accidentelor
de muncă
Riscurile întâlnite în practică sub formă de pericole potenţiale, se pot transforma în accidente
de muncă, îmbolnăviri profesionale, ca urmare a unei perturbări instantanee a procesului de
muncă. Prin tragismul lor, acest gen de evenimente nedorite, afectează în primul rând
victimele şi familiile acestora. Accidentele de muncă sau îmbolnăvirile profesionale produc
puternice traume fizice, psihice şi sociale afectând profund viaţa de familie datorită
suferinţelor produse. În egală măsură, producerea unor accidente de muncă sau îmbolnăviri
profesionale, afectează în mod serios şi agentul economic. În fapt, acesta plăteşte costul
reparării prejudiciului uman (costul direct) dar şi costurile generate de pierderile de producţie,
de readucere în stare de funcţionare a echipamentelor tehnologice, de pregătire profesională a
înlocuitorilor, de pierderea imaginii de marcă a societăţii comerciale (costul indirect).
În spiritul noilor reglementări din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul, prin
obligaţiile şi răspunderile stabilite, este singurul responsabil de sănătatea şi securitatea
lucrătorilor lui, deoarece el deţine atribuţia de decizie şi mijloacele materiale şi economice de
realizare a măsurilor stabilite.
Astfel, conducătorul unităţii (sau persoana desemnată să preia funcţiile acestuia) se află în
centrul activităţii de prevenire a riscurilor şi de asigurare a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor
săi. Acesta trebuie să desfăşoare o intensă muncă de atragere a personalului în activitatea de
identificare şi evaluare a riscurilor profesionale.
Activitatea de prevenire a riscurilor profesionale trebuie să fie o preocupare constantă a
tuturor participanţilor la procesul de muncă. Prin diversele forme de educare, la această
activitate trebuie angrenat atât personalul de exploatare cât şi cel ce se ocupă de concepţia şi
proiectarea echipamentelor tehnice şi a tehnologiilor.
În acest mod, toţi participanţii, direcţi sau indirecţi la procesul de muncă, pot fi conştientizaţi
cu privire la responsabilitatea lor în materie de prevenire a riscurilor, atât pentru persoana lor
cât şi faţă de ansamblul participanţilor la procesul de muncă.
Evaluarea riscurilor profesionale dă posibilitatea angajatorului de a întreprinde acţiuni
care să conducă la reducerea sau eliminarea lor. A investi în prevenirea accidentelor de muncă
şi a îmbolnăvirilor profesionale înseamnă a investi în îmbunătăţirea activităţii unităţii.
189