carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
temperament care să-l ajute să facă faţă situaţiilor limită.
Aptitudinile sunt însuşirile fizice şi psihice cu ajutorul cărora individul realizează cu
eficienţă o lucrare ; ele indică posibilităţile certe ale individului şi au la bază anumite structuri
funcţionale ce se vor reflecta în calitatea activităţii desfăşurate în viitor. Care sunt aptitudinile
pe care trebuie să le aibă un organ de control dintr-o instituţie de stat? „Iniţiativă şi
creativitate; implicare în îndeplinirea atribuţiilor; interpretarea unui volum mare şi diversificat
de informaţii; putere de analiză şi sinteză; capacitate de adaptare la un volum suplimentar de
muncă; caracterul confidenţial al informaţiilor; propuneri de alternative/opţiuni în tratarea
cazurilor sau sarcinilor mai complexe; utilizarea eficientă a resurselor proprii.”
Temperamentul este forma de manifestare a personalităţii în ceea ce priveşte energia,
rapiditatea, regularitatea şi intensitatea proceselor psihice, reprezentând latura formală,
dinamică a personalităţii. În exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea de control nu este supusă
decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura recunoaşterea şi
respectarea drepturilor şi libertăţilor altora şi pentru a fi satisfăcute cerinţele ordinii publice
într-o societate democratică. Numai un temperament puternic şi echilibrat va asigura chiar şi
în situaţii limită abordarea corectă a actului de control.
Lucrarea prezentă este structurată în trei părţi distincte, a căror capitole reprezintă de
fapt etape ale procesului de evaluare a riscurilor la care sunt expuşi funcţionarii publici cu
atribuţii de control.
Autorii prezentei lucrări şi-au propus să dezbată această temă prin particularizarea ei la
activitatea pe care o desfăşoară aceştia ca inspectori de muncă în cadrul Compartimentului de
Control Securitate şi Sănătate în Muncă.
Primul capitol, denumit generic “Concepte de bază ale evaluării riscurilor”,
urmăreşte într-o primă etapă definirea evaluării riscurilor, în contextul schimbărilor profunde
la nivelul organizaţiilor. Nevoia de adaptare la noua legislaţie comunitară, a condus la
implementarea sistemelor planificate de management al securităţii şi sănătăţii în muncă,
sisteme care pot anticipa, reacţiona şi genera schimbarea în avantajul fiecărei organizaţii
economice în parte.
Capitolul 2, cu titlul “Activitatea de control – concept şi garanţie a eficienţei şi
legalităţii activităţii umane”, reprezintă abordarea practică a lucrării. Unul dintre motivele
de bază care ne-au îndemnat la abordarea acestui subiect este cunoaşterea insuficientă în ţara
noastră a rolului pe care îl au instituţiile de control într-o societate ce se vrea democratică.
Subiectul cercetat a fost ales din considerentul că există multe probleme practice şi de ordin
legislativ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor instituţiilor publice
implicaţi în activitatea de control, în exercitarea autorităţii cu care au fost investiţi de către
stat.
Capitolul “Analiza riscurilor în cadrul activităţii de control”, este o prezentare a
situaţiei existente, o analiză a mediului intern şi extern în care inspectorul de muncă îşi
desfăşoară activitatea.
Cap.1. CONCEPTE DE BAZĂ ALE EVALUĂRII RISCURILOR
Una din modificările esenţiale care s-au produs în ultimele decenii în ştiinţele muncii,
atât în cele care se ocupă cu organizarea, cât şi în cele care studiază problemele profilaxiei şi
protecţiei o constituie trecerea de la modelele unilaterale - economist şi tehnicist, la modelul
internaţional - circular - cunoscut sub denumirea de model psiho-tehnologic. Acesta are la
bază conceptul de sistem “om-sarcină de muncă - mijloace de producţie-mediu de muncă” şi
arată că omul este într-adevăr elementul activ, subiectul propriu-zis al oricărui proces de
muncă şi asupra căruia se răsfrâng toate disfuncţionalităţile acestui sistem.
Activitatea umană, văzută ca un sistem “om - mijloc de producţie - sarcină de muncă -
146