carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
recondiţionate o rezistenţă la uzură şi deci o durată de funcţionare cel puţin egală cu cea a
unei piese noi, obţinută la un preţ mai mic decât preţul executării unei piese noi. În vederea
realizării îmbunătăţirii performanţelor suprafeţelor pieselor uzate, se realizează o serie de
activităţi, care constau în principal, în demontarea din componenţa subansamblelor a acestora,
înlăturarea impurităţilor şi grăsimilor prin spălare în băi de curăţare, desfundarea canalelor şi
orificiilor prin suflare cu jet de aer, verificarea, măsurarea, sortarea şi introducerea pieselor
care mai pot fi recondiţionate, în fluxul tehnologic din atelierele de recondiţionare.
Recondiţionarea pieselor uzate, se realizează prin diverse metode, folosindu-se diferite
procedee tehnologice de încărcare cu material de adaos şi prelucrare mecanică ulterioară, prin
aşchiere, deformare plastică şi tratamente termice sau termochimice, după caz. Metodele
moderne de recondiţionare a pieselor uzate, constau în:
- recondiţionarea pieselor la dimensiuni de reparaţie;
- recondiţionarea pieselor prin readucerea la dimensiunile nominale;
- recondiţionarea pieselor prin înlocuirea părţilor uzate;
- recondiţionarea pieselor cu ajutorul compensatoarelor de uzare;
- recondiţionarea pieselor prin deformare plastică.
Activităţile de recondiţionare a pieselor şi subansamblelor uzate, în vederea
îmbunătăţirii calităţii suprafeţelor acestora, pentru a putea fi refolosite în procesul de
funcţionare a echipamentelor tehnice, se realizează în unităţi specializate, dotate cu utilaje
performante şi personal calificat. Pericolele care apar în desfăşurarea acestor activităţi, pot
afecta lucrătorii, echipamentele, sau anumite procese de producţie.
Conducătorii unităţilor în care se realizează activităţile de recondiţionare în vederea
îmbunătăţirii calităţilor suprafeţelor pieselor uzate, în vederea reutilizării acestora, au
obligaţia legală de a asigura securitatea şi de a proteja sănătatea lucrătorilor, printr-o serie de
activităţi specifice, printre care şi asigurarea evaluării riscurilor la locurile de muncă şi
întocmirea planului de prevenire şi protecţie.
Obligativitatea asigurării evaluării riscurilor, se realizează în baza prevederilor Legii nr.
319/2006 şi Directiva Cadru nr. 391/89/CEE, din legislaţia Uniunii Europene.
Procesul de evaluare a riscurilor la locurile de muncă, se bazează pe identificarea
pericolelor şi evaluarea riscurilor, pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, pornind
de la executant, sarcina de muncă, mijloacele de muncă (echipamentele de muncă) şi mediul
de muncă, la posturile de lucru ale lucrătorilor. Evaluarea riscurilor, se concretizează prin
stabilirea unor măsuri care au ca scop prevenirea riscurilor profesionale, informarea
lucrătorilor, formarea acestora şi punerea în practică a mijloacelor ce permit aplicarea
măsurilor.
Ca scop principal, evaluarea riscurilor profesionale, îl reprezintă protejarea sănătăţii şi
securităţii lucrătorilor. Evaluarea riscurilor, realizează diminuarea posibilităţii de vătămare a
lucrătorilor şi de afectare a mediului, ca urmare a activităţilor legate de muncă. Prin evaluarea
riscurilor, se menţine competitivitatea şi productivitatea unităţii care realizează activităţile de
îmbunătăţire a calităţilor suprafeţelor pieselor şi subansamblelor, prin recondiţionarea
acestora.
110