carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
controlul riscurilor. Aceşti vor înţelege mai bine sarcinile de lucru. Odată ce cauzele şi
efectele pericolelor au fost învăţate, angajaţii sunt mai în măsură să analizeze activitatea lor şi
relaţia cu societatea ca un întreg. Acest lucru îmbunătăţeşte satisfacţia muncii, creşte
potenţialul de dezvoltare profesională şi sprijină dobândirea de noi competenţe. O companie
care ştie să ţină riscurile sub control este, de asemenea, mai bine pregătită şi capabilă să
funcţioneze după ce a avut loc un accident.
Ce este gestionarea riscurilor?
Managementul riscului se referă la toate acţiunile care au scopul de a reduce efectele negative
ale diferiţilor factori de risc pentru o companie. Scopul acestuia este să asigure o continuitate
a afacerii şi locuri de muncă sigure şi sănătoase pentru angajaţi. Buna gestionare a riscurilor
se face conştient, planificat şi sistematic.
Managementul riscului poate fi structurat în patru etape distincte:
• Identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor
• Stabilirea metodelor de control al riscurilor
• Planificarea acţiunilor ce trebuie întreprinse în caz de accident
• Examinarea situaţiei şi a învăţămintelor rezultate din evenimentul produs
Identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor trebuie să răspundă la întrebările:
- Care sunt lucrurile (evenimentele) care ar putea, eventual, să se întâmple?
- De ce se pot întâmpla?
- Ce urmări ar putea avea?
- Care dintre riscuri sunt mai mari?
- Cât de mare este riscul?
Identificarea pericolelor necesită cooperare, expertiză şi experienţă cu privire la activitatea în
cauză. Într-o companie, oamenii au roluri diferite: unii conduc şi coordonează în timp ce alţii
desfăşoară mai mult activitate practică, lucrează efectiv. Chiar dacă oamenii sunt de multe ori
"experţi" în propria lor muncă, uneori experienţa poate fi un impediment atunci când trebuie
făcută identificarea pericolelor. Oamenii se pot obişnui cu pericolele care îi înconjoară şi
ajung să se complacă în situaţia de a lucra expuşi la riscuri. O analiză a situaţiei împreună cu
alţi participanţi, membri ai echipei de evaluare, de multe ori ajută ca lucrurile să se vadă într-o
perspectivă diferită, mai aproape de realitate, aşa cum sunt.
Identificarea pericolelor nu trebuie să se limiteze numai la cele evidente. Este important să se
inventarieze pericolele care ar putea să nu fie vizibile în munca de zi cu zi. Trebuie examinate
şi activităţi care au loc ocazional, cum sunt activităţile de întreţinere şi reparaţii, intervenţiile
în situaţii de urgenţă, etc. Examinarea activităţilor în vederea identificării pericolelor trebuie
făcută cu atenţie, sistematic şi cu spirit critic. Pentru a se asigura că examinarea este
cuprinzătoare şi sistematică sunt utile metode şi instrumente care au fost elaborate sprijin.
Evaluarea riscurilor trebuie să acopere toate operaţiile dintr-o companie. Trebuie să se înceapă
cu o "evaluare brută" sau iniţială a activităţilor pentru a identifica zonele de risc semnificativ.
Odată ce aceste zone de risc sunt identificate se trece la stabilirea priorităţilor, astfel încât
zona cu un gradul de risc perceput a fi cel mai mare să poată fi examinată prima. Lucrarea
este apoi continuată în ordinea de prioritate în funcţie de nivelul de risc stabilit de evaluare
iniţială.
Nivelul de risc reprezintă combinaţia dintre severitatea daunei produse şi probabilitatea
producerii acesteia. Pentru o estimare generală a gradului de risc se poate folosi tabelul
următor:
169