carte SE varianta finalaMD - Agenţia Europeană pentru Securitate şi ...

Săptămâna europeană pentru securitate şi sănătate în muncă – Evaluarea riscurilor
EVALUAREA RISCULUI ÎN EXPLOATAREA FORESTIERĂ
STROIE DOREL
Sistemul de muncă – compus din: executant - sarcină de muncă - mijloace de
producţie – mediu de muncă.
Indiferent de natura sa, la realizarea oricărei activităţi productive este necesar să existe si să
intre în relaţie aceste patru elemente ale sistemului de muncă.
Implicând existenta unui raport între evenimentul care constituie accidentul sau boala
profesională si executarea unei sarcini de muncă, cele două noţiuni presupun o legătura
etiologică cu munca. Prin urmare, fenomenele respective se pot manifesta numai în cadrul
unui proces de muncă, în care omul apare ca un executant al unei sarcini de muncă.
EXECUTANTUL – omul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă .Rezultă că el
este victima potenţială a oricărui accident sau boală profesională .Apare evident faptul că, fără
prezenta sa, nici un incident nu constituie – conform legii – accident de muncă.
SARCINA DE MUNCA – totalitatea acţiunilor pe care trebuie sa le efectueze executantul,
prin intermediul mijloacelor de producţie pentru realizarea scopului sistemului de muncă, si a
condiţiilor impuse de realizarea acestora.
MIJLOACE DE PRODUCTIE –totalitatea mijloacelor de muncă( echipamente tehnice,
scule, unelte, mijloace de transport etc.) si a obiectelor muncii( materii prime ) pe care omul le
foloseşte în procesul de producţie.
MEDIUL DE MUNCA – totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice si psiho-sociale în
care executantul îşi desfăşoară activitatea. El cuprinde: mediul fizic ambiant si mediul social
( ambianta sociala)
PROCESUL DE MUNCA – unitate, celula elementară a procesului de producţie,
reprezentând succesiunea în timp si în spaţiu a activităţilor conjugate ale executantului si
mijloacelor de producţie în sistemul de muncă.
Pentru ca un proces de muncă să aibă loc este necesar ca cele patru elemente prezentate
anterior sa coexiste în spaţiu şi în timp şi să intre în relaţie între ele.
În condiţiile în care elementele implicate în realizarea procesului de muncă funcţionează şi
interacţionează corect, ele vor realiza scopul pentru care a fost creat sistemul, respective acela
de a crea si nu acela de a se autodistruge. Prin urmare, accidentele de muncă si bolile
profesionale sunt consecinţe ale disfuncţiilor sistemului de muncă, generate de dereglările
elementelor sale constituente si/sau ale relaţiilor dintre ele. Disfuncţiile sistemului de muncă
ce se pot finaliza printr-un accident de muncă sau o îmbolnăvire profesionalăa se produc
numai în condiţiile existentei şi manifestării factorilor de risc.
Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem de muncă îl constituie evaluarea riscurilor din
sistemul respectiv.
Indiferent că este vorba de un loc de muncă , un atelier sau de o întreprindere, o asemenea
analiză permite ierarhizarea pericolelor în funcţie de dimensiunea lor si alocarea resurselor
pentru măsurile prioritare ce se impun.
În fapt, evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul
de muncă analizat si cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametrii si
anume: gravitatea si frecventa consecinţei maxime posibile ce acţionează asupra organismului
uman.
Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc , respectiv niveluri de
risc global pentru întregul sistem de muncă analizat.
175